Tu… pe unde ești?

Eu sunt aici. Tu… tu pe unde ești? Te văd zilnic. Intri pe ușă seara. Ne săruți și ne zâmbești. Ne spui despre ziua ta. Văd că te zbați. Pentru noi, pentru el, pentru copilul tău.

Dar… tu, tu unde ești?

Unde-ți sunt mângâierile sincere? Unde-ți sunt gândurile negre, din ceas târziu, ce doar mie mi le descoseai și arătai? 
Tu unde ești? Cred că te-ai pierdut undeva. Undeva, pe drum. Între a fi tată, între a fi soțul meu, amantul meu, prietenul meu.

Te sun adesea în seri târzii și te întreb unde ești. Îmi spui că pe drum. Că mai ai puțin. Că vii la noi. Nu-l culca pe pici, v-aduc ceva bun. Covrigi calzi, prăjituri prea dulci, un orice acolo, găsești tu.

Nu, eu vreau să știu tu unde ești. Pentru mine. Lângă mine. Întru mine.
Nu te mai găsesc demult. Aș vrea să te readuc aici. Dar uneori e oboseala, alteori rutina, de prea multe ori depărtarea.

Tu unde ești? Dă-mi o adresă, ceva. O sa mă încalț cu bocancii cei mai răi. O să vin acolo și-o să sparg ușa. Nu, nu o să îți zic că avem un copil împreună și că de aceea. Nici că suntem soț și soție și că suntem legați de hârtii ce le-aș șterge de pe fața pământului uite așa, cu un chibrit. Nu, nu pentru acestea.

Ci pentru că am nevoie să știu unde ești. Pentru că încă îmi pasă de tine. Pentru că poate ar trebui să-ți mulțumesc mai des. Pentru că poate ar trebui. Să te privesc și să-ți vorbesc. Nu despre copilaș doar. Ci despre noi. Să îți spun că te-am căutat. Că am întrebat de tine. 
În noapte, în vise, în somn, în nevoi. În mine, în dragoste și tristețe. În nevoia de tine.

Unde ești, dragul meu? 
Vii acasă zi de zi, dar nu te găsesc. N-aș vrea să te pierd.

Dacă m-am pus pe mine pe primul loc, am făcut-o cu gândul și inima la copilaș. 
Dacă am greșit, nu am dorit-o.
Dacă ai simțit că nu mai ești al meu, să știi că-mi ești și dor îmi e de tine.

Și poate că tu mi-ai șoptit adesea unde, unde te-ai ascuns, dar, vezi tu, printre jucării, hăinuțe și de-ale gurii pentru copilaș, am uitat. Și zilele trec. Și copilașul crește, el va căuta în noi să vadă. Unde ești mama, unde ești tata. Ceva strâns. Ceva durabil. Ceva doar al nostru. Cum vom face atunci?

Unde ești? Eu plec să te găsesc.