Știi cine aș vrea eu să fiu pentru copilul meu, Doamne?

A îngenuncheat. Ea nu mai credea în Dumnezeu. Dar într-o seară de miercuri spre joi, mâinile și le-a împreunat, genunchii și i-a aplecat și a îngenuncheat:

Doamne,
Știi cine aș vrea eu să fiu pentru copilul meu?

Luna. S-o privească atunci când i-e dor.
Soarele. Să stea sub el atunci când i-e frig.
Și roua. Să fie așa, ca o revenire la viață, de fiecare dată. Și primul lucru pe care-l vede dimineața.

Doamne,
Știi cine aș vrea eu să fiu pentru copilul meu?

Umărul bun de plâns.
Umărul moale în care să-și afunde capul.
Și umărul dur în care să-și înăbușe durerile.

Doamne,
Știi cine aș vrea eu să fiu pentru copilul meu?

Mama care nu credea în Dumnezeu
Și care-ntr-o zi mâinile și le-a împreunat
Și la el s-a rugat:

Doamne,
Știi cine aș vrea eu să fiu pentru copilul meu?
Nu începutul, Doamne,
Nu sfârșitul, Doamne,
Ci cuprinsul, Doamne,
Și știu că-s tare eu naivă
Dar dă-mi, Doamne, tu, măcar
Părți din cuprinsul.

Credit foto: Matei Eliza Photography