Și tălpi desculțe de copil de vei săruta, ești doar părinte
Si tălpi desculțe de copil de vei săruta, ești doar părinte
Si de ți se va strânge stomacul când în brațe-ți plânge, da, ești doar părinte.
Și orice vei face pentru copilul tău, să nu îți pese de lume, de ce fac ceilalți, de ce zic unii, de cum te-arată cu degetul alții.
Pentru că prea puțini dintre aceștia vor înțelege ce înseamnă să mângâi tălpi desculțe de copil.
Prea puțini dintre ei vor fi fost în locul tău și prea puțini dintre ei și-au oferit libertatea de a face așa cum simt față de un copil.
Pentru că în fiecare noapte eu stau așa cu buzele nemișcate, lipite de fruntea ta ușor transpirată. Nu știu de ce, dar mereu în locul acela îmi simt furtunile din mine și în aceeași măsură, pentru fiecare furtună, vine un potop de calm.
Știi când se întâmplă lucrul acesta? Mai ales când stând în poziția asta tu îmi cuprinzi obrajii căuș în palmele tale mici.
Acolo mi se deschide raiul în mii de frânturi pe care doar un părinte le-ar putea înțelege.
Nu știu cum va fi pe măsură ce crești, pentru că buzele mele nemișcate nu vor mai putea sta lipite de fruntea ta minute în șir.
Poate în treacăt, într-o scurtă vizită, cândva, îți voi mai putea arunca o sărutare pe fruntea ușor transpirată. Și nu știu dacă în milisecunda aceea voi mai avea timp să îmi revărs calmul tău peste furtunile din mine.
Dar nu asta-mi va fi cel mai crunt. Ci că nu o să-ți mai pot săruta tălpile desculțe fără să-mi fie rușine că tu ești prea mare și nu se mai cade, iar eu prea bătrână.
Foto credit: pexels.com
0
