Să fii părinte, un maraton la care toți mergem desculți
Vezi tu, dragă mamă, dragă tată, un lucru e cert:
Ești un copil când tu aduci pe lume un copil.
Nimeni, absolut nimeni nu îți dă vreo licență pentru asta. Nu e cu teste, nu e cu examene, nu e cu note. Deși noi credem că este așa.
Dar nu știm nimic atunci când dăm naștere unor copii.
Suntem la fel de copii ca ei. Învățăm în același timp cum să le fim părinți, cum să le fim adulți de bază și cum să le fim oameni-stâlp.
Deși ni se spune cum, deși ni se arată ce, nu suntem deloc pregătiți până ce nu ne cunoaștem propriul copil. Ființa aceea care ne seamănă, care a ieșit din iubire, care are pielea noastră, particulele noastre, bucăți și fâșii din sufletele noastre.
Atunci când simți că ființa aceea a venit din tine pe lumea asta și că tu ești responsabilă întru totul pentru ea, se schimbă întreaga ta lume. Emoțiile îți iau altă amploare și la început nu prea te vei mai recunoaște.
Asta nu e o școală, nu e liceul și nici facultatea. Nu e nici măcar doctoratul.
Dar ce e, îți spui mirat, te întrebi plângând într-o noapte, în timp ce te ascunzi după ușa din baie, să nu te vadă nimeni.
Ce înseamnă să fii mamă?
Ce înseamnă să fii tată?
Cum se face asta încât să știi că o faci bine?
Și iată-te acolo, fix acolo, și fix despre asta este vorba:
ești desculță, gresia-i rece și tu stai și pui la îndoială capacitatea ta de a fi un părinte bun.
Dar știi ce pui tu la îndoială, de fapt?
Știi în ce nu ai tu încredere?
În blândețea ta.
În empatia ta.
În răbdarea ta.
În puterea ta.
În curajul tău.
În iubirea ta.
De ce nu ai încredere în ele?
Pentru că știi că mama ta sau tatăl tău, la rândul lor, n-au avut încredere în ale lor?
Pentru că crezi că nici tu nu poți?
Ce te oprește să alergi desculț?
A avea grijă de un copil, a-l crește mare e ca un maraton.
Nu știi să alergi? Ți-e frică?
Nu-i nimic.
Pășește doar.
Mergi încet.
Punctul de finish e același pentru toată lumea.
Pentru că și eu și tu și ele și ei și noi, toți, vrem și tânjim după același lucru: să ne încoroneze copilul nostru, la sfârșitul vieții, cu diploma:
“Cea mai bună mamă,
Cel mai bun tată.”
Și, cred, că nici măcar atât nu vrem,
Ci doar să știm că le-am dat tot
Ce-avem mai bun de dat.
Foto credit: Delia Șimon – Fotografie
– fotografie pentru proiectul “Eu și mami”, care capturează momente și emoții.
*dacă vă aflați în București și vă doriți un cadou de Mărțisor sau de 8 Martie, vă puteți oferi o ședință foto amintire, cu voi și puiul vostru sau împreună și cu tati, cred că ar fi un cadou de neprețuit pentru mai târziu.
Ședința se poate rezerva aici: 0753 316 780.
Aici puteți vedea alte fotografii realizate de Delia.
0
