Pentru tine, despre oameni

Oamenii o să-ți greșească. Pentru că sunt oameni.
Dar e treaba ta, copile, ca tu să fii om cu ei. Om. …

Nu, n-o să știi, care om e bun, care om e rău, dar eu îți voi citi noapte de noapte câte-un basm cu prinți și zmei și-om învăța lumea pe degete.

Nu, n-o să știi care o să-ți greșească, care o să te iubească, dar jur să te învăț așa cum știu eu din puținul meu cum să-i citești pe oameni, de cine să te-apropii, de cin’ să te îndepărtezi.

Nu, n-o să știi ce pot face oamenii, ce așteptări să ai de la ei și ce nu, pe cine să iei de mână și pe cine nu.
Nu vei ști deloc, dar eu promit să fiu acolo în caz că mă vei întreba.

Nu, nu vei ști nici în cine să te încrezi mai mult, în care mai puțin, cui să te confesezi și cu cine să legi prietenii, dar eu promit să fiu acolo de sfat vei căuta.

Nu vei ști nimic despre lumea asta de afară, căci… vezi tu, ești atât de pur și făr’de greșeală așa cum vii.

Nu vei ști că răutățile sunt gratuite și că invidia se vinde la colț de stradă.

Nu vei ști că durerea înseamnă mai mult decât biscuitele înmuiat în iaurt ce ți-a căzut acum pe jos.

Nu vei ști.

Promit să te învăt pe toate pas cu pas, clipă de clipă, pagină cu pagină.

Promit. Atât îmi pot lua angajament pe viață: să te învăț cum pot, din cât am și cu ce găsesc, despre viața aceasta ce n-o să fie mereu nici roz, nici vată pe băț, nici miere pe pâine, nici făr’ de greșeală.

Iar tu, tu învață-mă pe mine să mai știu și eu puțin cum eram eu înainte:
Veselie, optimism, totul joacă-
Asta-i viața de copil ce-am avut-o fiecare:
Să promitem lângă ei
să mai învățăm și noi
A ne aminti de ea.
…