Oh, mi-e frică acum să crești și cât mi-am dorit asta!

Plânsete, pentru că nu știai să vorbești
Plânsete, pentru că nu știai să țipi

Și pumnușoarele mici
Cum mă prindeau de arătătorul meu și mă țineau
Atât de tare
Oh, mi-e frică acum să crești și cât mi-am dorit asta!
Și când mi-a fost greu
De am deschis fereastra și am urlat tare de tot
Să mă audă luna doar
Ca tu să nu mă auzi
Pui de om rupt dintr-o inimă necoaptă –
Inima mea

Ai început să mergi în patru labe
Vii după mine peste tot
Stau pe veceu și nu pot închide ușa
Nu mi-a spus nimeni despre toate acestea
Oh, mi-e frică tare acum să crești și cât mi-am dorit asta

Ai început să spui mama
Ma ma ma ma ma ma ma ma
Peste tot te aud
Ești peste tot în mine
Nu mai am loc și timp de nimic altceva
Și totuși
E atât de frumos
Și atât de greu
Oh, mi-e frică să crești și cât mi-am dorit asta!

Mă strigi
Îmi vorbești
Îmi prinzi obrajii mei
Cu mânuțele ălea lipicioase
Du-te să te speli pe mâini
Îți spun
Mai târziu, mami
Îmi răspunzi
Ai început să ai personalitate
Oh, mi-e frică să crești și cât mi-am dorit

Îmi spui că sunt o mamă bună
Îmi spui că sunt o mamă rea
Ești fericit
Ești trist
Dar ai început să cunoști și furia și supărarea
Ce dor când sunt asupra mea
Nu mai ești bebeluș
Nu mai ești bebeluș
Nu mai ești bebeluș

Ești copil acum
Și spune-mi, cum vor arăta anotimpurile mele
Când vei fi băiat
Apoi adolescent
Și ziua-n care îți voi vedea
Doar silueta-n depărtare?

Și știu că va veni atunci
Același gând
Cândva trufaș
Alteori crunt
Cândva nostalgic
Alteori prea dur

Oh, cât mi-am dorit cândva să crești!

Credit foto: pexels.com