Oare o să mă țină minte bună sau rea?

Copilul acesta al tău pe care tu l-ai făcut, pe care tu l-ai dorit, pe care tu l-ai iubit încă de când era un ticăit pe un aparat și un chip de nedescifrat, va semăna mult cu tine.
Tu vei spune că nu, că mai mult cu tată-său, dar, ascultă-mă bine: îți va fi umbră, răsărit și apus.

Te va copia de la început până la sfârșit. Te va urma în bune și-n greșeli. Se va uita mult la tine, dar dincolo de toate acestea, va privi în tine.

Copilul tău va privi în tine cum n-a făcut-o nimeni.

Va apăsa pe răni, va călca pe unele, pe altele le va sufla cu grijă, le va înfășa într-un bandaj și va pune astfel pansament. Uneori le va și pupa, pentru că așa a văzut la tine.
| Mami, pupă, să-mi treacă.
Te pup, pui. |

Copilul tău va face ceea ce va vedea la tine și dincolo de tine.
Va plânge ca tine.
Va iubi ca tine.
Va țipa ca tine.
Va avea frustrări ca tine.

Mamă dragă, în copilul tău se nasc emoții și asta-i treabă grea de dus pe niște umeri așa mici. Mai ți-aduci aminte când erai ca el, cât el?

Puteai să ți le-aduni toate între ochii încruntați și să le astâmperi? Nu prea, pentru că erai și tu mică și nu știai cum se face și de aceea o aveai pe mama ta.
Așa că, ai încă puțină răbdare cu el.

În toate dățile în care crezi că e de datoria lui să stea cuminte, să se mai joace și singur, să te lase puțin să respiri în treaba ta, iartă-mă că ți-o spun, dar nu. Nu e de datoria lui. E de datoria ta să-i faci loc în casa celei mai frumoase copilării. Să îl lași să se bucure, să îl lași să trăiască.
Și pentru momentele în care vei simți că nu te înțelege deloc, adu-ți aminte că nici tu nu o înțelegeai pe mama.
| Mami, mai ai?
Mami, de ce speli vase?
Mami, unde te duci?
Mami, te joci cu mine?
Mami, unde ești? |

Copilul tău va stoarce de la tine mult, dar îți va da înapoi încă pe atât, pentru că nu știu cum fac copiii aceștia ai noștri de mereu ne aduc oceanul oricât de stânci am fi noi, pentru că mereu ne lasă-n într-un târziu cu zâmbetul pe buze.

Oricât ne-am supăra și ne-am întoarce brațele dinspre ei, se vor agăța de picioarele noastre.
Și vor uita și certurile din zi, și supărările și măcinările noastre.

Și vor mai uita ceva. Ceva ce noi vom crede continuu. Ceva ce ne va mai ține treze încă un pic după ce au adormit- sentimentul de-a fi o mamă rea.
Dar ei o vor uita. Știți de ce? Pentru că nici măcar n-au crezut-o vreo clipă.

Foto: Colorful photos by Ana Maria