O mamă de

Pentru tine scriu.

Te-am auzit azi.
Erai în parc cu el,
cu al tău copilaș.
I-ai zis –
dacă mai arunci cu nisip în alt copil,
îți dau o mamă de bătaie.
Am încremenit.

Te-am auzit ieri.
Erai la coadă în magazin cu ea,
cu a ta minune.
Ai răcnit la ea –
dacă mai iei ceva de pe raft,
îți dau o mamă de bătaie.
Am înmărmurit.

Te-am auzit acum ceva timp
Erai în mașină, plecați toți la drum,
tu, puiul tău și tatăl puiului tău.
Ai țipat între geamurile mașinii –
dacă nu stai odată în scaun,
îți dau o mamă de bătaie.
M-am oprit să mă uit la voi și mi-am înghițit cuvintele.

Te voi auzi și mâine,
O să fii chiar lângă mine
Tot cu a ta iubire, îți amintesc,
Cu cea mai mare iubire a ta de pe pământ:
Copilul tău.
Îi țipi –
O să-ți dau o mamă de bătaie dacă…

Nu o să mai tac.
O să te iau de mână.
O să te iau de limbă.
O să te țin în brațe.
Ce ai? Ce-i cu tine?

Nu-i da o mamă de bătaie.
Ce naiba-i cu acest cuvânt?
Există?
Ar trebui să rup pagina lui din dicționar.
Mamă de bătaie.

Mama nu-i bătaie
Bătaia nu e mamă.

Mama e: o să mă las jos,
lângă tine,
la nivelul tău de om mic
și o să caut –
să te aud,
să te ințeleg,
să te văd,
să simt ce te doare,
ce te supără,
ce nu-ți dă pace,
ce te macină atunci.