Nopțile ăstea cu furtuni nebune mi-amintesc de doi nebuni

Zilele astea cu furtuni nebune
Mi-amintesc de doi nebuni

De mine și de tine
De tine și de mine
De cât de copii eram
Și habar nu aveam
Ce ne place și ce nu
Cum se face și cum nu se face
Cum se simte o îmbrățișare împărțită la doi

Nopțile ăstea cu furtuni nebune
Mi-amintesc de doi nebuni
Erai tânăr și nu aveai griji
Eram slabă și aveam timp
Erai bun și erai acolo
Eram dulce și eram a ta

Nopțile ăstea cu furtuni nebune
Mi-amintesc de cum am plâns prima oară
De prima ceartă, de câteva lacrimi
Îmi amintesc de cât de uzi eram
Unul pe celălalt, unul sub celălalt
Și ne țineam emoțiile alunecând
Unul în palma celuilalt

Nopțile astea cu furtuni nebune
Mi-amintesc cum într-o zi ți-am spus
Că s-a întâmplat
O liniuță în plus în viața noastră
Și niciunul din noi pregătit n-a fost,
Dar eram fericiți pe dinăuntru tare

Nopțile ăstea cu furtuni nebune
Mă fac să-ți dau un telefon
Chiar dacă ești în camera cealaltă
Și să îți spun
Bună, ce mai faci?

Mă fac să mă port
Ca și cum nu am fi
Soț și soție
Pentru c-am auzit eu din vecini
Și din prieteni
Și de pe la toată lumea
Că soțul și soția și-au aruncat
Amintirile frumoase
Pe-o apă a sâmbetei
Și acum ei nu mai știu de unde
Să le ia

Așa că, în nopțile ăstea nebune cu furtună
Eu vreau să vin să plâng în palma ta
În nopțile ăstea nebune cu furtună
Eu vreau să dorm pe pieptul tău
În nopțile ăstea nebune cu furtună
Eu vreau de tunet să mă apăr
Sub pielea ta
În nopțile ăstea nebune cu furtună
Eu vreau să fiu… furtuna ta.

Credit foto: unsplash.com