Momentele

Sunt momentele în care tu mă-nțelegi atât de bine. 
Mai bine decât orice prieten-
Mai bine decât orice părinte-
Mai bine chiar și decât soțul meu, doctorul meu, duhovnicul meu.

Momentele în care tu, copilul meu, mă înțelegi mai mult și mai adânc decât oricine.
În care stai lângă mine și taci.
În care stai lângă mine, dar nu te încumeți a mă-mbrățișa, ci doar ți-apropii mâna, mititică, pe spatele-mi lat.

Momentele în care mă iei de gât și nu mă întrebi de ce sau cum sau în ce fel.

Momente în care plâng și tu te joci liniștit și eu știu că înțelegi. Mai bine și mai mult și mai tare decât ei toți, grămadă, laolaltă.

Momentele în care înțelegerea ta mă face să mă împac singură, să mă liniștesc, să mă mustru, să mă îndrept.

Momentele în care înțelegerea ta e dincolo de închipuirea mea.

Momentele în care tu înțelegi că mama e și ea obosită, că mama nu mai poate acum, că mama vrea și ea un răgaz, că mama s-a supărat, că mama te iubește orice ar face și ar spune.

Momentele acelea în care tu dovedești lumii și mie că ești mai bun și mai răbdător decât tot ce-i teluric, decât tot ce-i cosmic.

Momente. Cum să le țin? Cum să le-nrămez? 
O să-mi iau un ceas într-o bună zi. Acolo, în spatele sticlei, printre pendule, o să desenez un x pentru fiecare moment. Și ceasul meu va arăta nu ore, ci x-uri multe, înmiite, de iubire, de răbdare, timp ce mi l-ai dat senin, pe gratis, dintr-un strop de inimioară.

Momente. Tic-tac. X. Tic-tac. X. X. Tic- […]

Credit foto: pngtree.com