Mama e limba nativă pe care-o vorbesc

Mama e limba nativă pe care-o vorbesc
Mama e cea care mă-ntreabă de ce-s tristă
Fără ca măcar să fi vorbit cu ea de zile-ntregi
Mama e cea care face cea mai bună mâncare din lume
Și mama e cea care vindecă acolo unde pune mâna

Cine, în afară de mama, mai poate să mă privească – și eu să plâng
Iar ea să lăcrimeze?
Cine, în afară de mama, mai poate să fie fericită – nu pentru ea
Ci pentru mine?

Mama e limba nativă pe care-o vorbesc
Mama e soare, e lună, e răsărit și amurg Mama e sufletul copilăriei mele
Mama e Moș Crăciunul din atâția ani
Mama e cea la care ai vrea prima să te plângi când ești copilul ei mic
Și mama e prima la care te abții de durere să-i spui când ești copilul ei mare

Mama e limba nativă pe care-o vorbesc

Dinainte să știu cuvintele lumii ăsteia
Eu în corpul ei am stat
Eu din ea am băut apă
Eu din ea am respirat viață
N-au fost doar 9 luni
A fost o eternitate –
Pentru că așa se simte
Când te iubește o mamă.

Mama e limba nativă pe care-o vorbesc
E cea în stare din cicatrice să facă o dungă
E cea în care credem toată viața noastră
Și cea pe care o avem o dată doar în viață
O dată doar
în viață.

Mama e limba nativă pe care-o vorbesc
E chipul minunilor lumii în care-am uitat să cred –
Mama e ultima mea speranță.
(..)

Credit foto: canva.com