La celălalt capăt

Amintește-ți că va fi,
O călătorie de-un cer și-un pământ.
O călătorie a naibii de grea.
Una în care-ți vei scânci, pe rând,
Spatele, mâinile, obrajii-
De plâns.

Amintește-ți ca va fi cu bine și cu rău,
Cu fapte împlinite și greșeli,
Că mamă ești și niciunde nu te-nvață,
Cum să simți, cum să atingi, cum să privești
Fărâma-ceea din tine.

Amintește-ți că vei crede că nu se mai termină,
Că timpul s-a oprit în loc,
Că viața a-nnebunit,
Că tu pe tine nu te mai culegi.

Amintește-ți că vor trece-o zi, o lună, un an.
Că nu te vei mai întoarce iar,
La păr bălai și mâini călduțe,
La râsete timpanele să-ți spargă,
La nevoia lui sufletul să-ți crească.

Pentru momentele grele : amintește-ți că vor dispărea într-o clepsidră colorată.

Pentru momentele și mai grele : amintește-ți că nu ești singura.

Pentru momentele cele mai grele : amintește-ți că la celalălt capăt al tunelului-
E-un copil fericit.
Un om magic.
O făptură frumoasă,
O ființă-mplinită.
Care-a avut și iubirea și grija și tot ce ai vrut mai bun pentru el, pentru ea.

Am uitat să-ți spun, bine că mi-ai amintit:
La celălalt capăt al tunelului ești și tu, vie, și- mai fericită ca niciodată.

Cu drag de voi,