(IX)*Celei care știe*

Ai venit în colțul în care eu stăteam pe jos, țintuită, obosită, de parcă tu aveai vreo vină în lume pentru asta. Nu, n-aveai. Nu ai niciodată.

Te-ai cățărat pe mine, fără ca eu să te ajut, pentru că mă simțeam prea obosită să fac până și acest lucru.

M-ai strâns de picioare, m-ai strâns de brațe, m-ai strâns de inimă. Simțeam cum palpează între degetele tale. Mi-ai dat părul la o parte de pe ureche, te-ai apropiat, mi-ai zis printre cuvinte stâlcite și tremurate:

Știu, mama, că ți-e greu.

Știu, mama, că vasele-s murdare, aragazu-i cu rugină, rafturile cu praf.
Știu, mama, că te simți singură.

Știu, mama, că nu sunt mereu cum vrei tu.
Știu, mama, că nu le poți face pe toate.
Știu, mama, că îți vine să plângi.
Știu, mama, că te superi uneori absurd și regreți imediat după.

Știu, mama, că nu mănânc mai nimic, dar nu pentru că mâncarea ta nu e bună.

Știu, mama, că te întârzii cu toate, dar nu pentru că tu n-ai răbdare cu mine.

Știu, mama, că vreau mereu joacă și iar joacă, dar nu pentru că nu te joci suficient cu mine.

Știu, mama, că mi-e dor de tata, dar nu pentru că tu nu-mi oferi totul când el nu-i.

Știu, mama, că fac boacăne, dar nu pentru că nu-mi dai atenție, ci pentru că așa suntem noi, copiii.

Știu, mama, că tu nu-mi înțelegi vorbele, glasul acum.

Știu, mama, că uneori simți că nu vrei să mă mai vezi și apoi aceeași tu îți prăbușești gândurile rele.

Știu, mama. Pe toate le știu.

Aș vrea doar să știu cum să fac
să nu-ți mai văd lacrimile șterse,
să te vad mereu
Plină,
Pozitivă,
Cu energie de dimineața până seara,
Cu râset și viață,
Cu chef și emoții
De iubit fără oprire.

Am respirat adânc și am simțit că tu știi și mi-a fost de ajuns. Să mă ridic. Să te ajut să te cațări pe mine, până la gâtu-mi, până la ochii-mi, până la buzele-mi.

Of, te-ai agățat de toate. Mi-ai luat fața între mâini și mi-ai pupat-o așa cum faci tu, cu jumătate de buze, cu salivă ce miroase încă a bebe, cu sudori de copil, de tine.

Mi-ai luat fața în mâinile acelea două, așa cum era: printre lacrimi, printre nesiguranțe, printre învinuiri și crucificări. M-ai spălat de păcate. Tu.

M-ai liniștit în noapte.

M-ai scuturat de nervi în zorii zilei.