În ochii copilului tău, ești cea mai frumoasă femeie de pe pământ

Te întorci cu câteva pagini în urmă. Cu câțiva ani.
Ce slabă eram, îți spui.
Și ce liberă, dar nu lași gândul să meargă mai departe. Ți-l ții acolo, în inimă.

Apoi te ridici și te uiți la tine.
|Ce faci, mamă?
Bine, obosită.
Mă bucur că ești bine, îți spune.|

Dar tu te uiți la ea, la ea tânără și frumoasă și încă ți-e dor de ea. Și mai simți încă ceva. Ceva ce parcă ți-a fost luat, ceva ce nu te mai lasă să fii la fel, dar ce?

De parcă nu ești tot tu, de parcă nu ai același corp.
Și apoi râzi surd. Nu, nu mai ai același corp.
Te mângâi pe pântec și te întorci pe o parte.
Și încă ți-e dor de tine.
Parcă te-ai da acum jos din pat și ți-ai pune rochia aceea a ta și te-ai da cu parfumul acela ascuns bine pe care-l foloseai doar la ocazii speciale și parcă… ai fugi.

Apoi îți lași mâna să cadă. Rămâi în pat. Mâna ta e pe căpșorul lui. Și râzi iar.
Nu, nu ești fraieră, ți-era doar dor.

Și încă ceva. Tuturor ne e dor. Nu ești tu singura… vinovată.
Și amintește-ți că ești la fel de frumoasă.
Sau că cel puțin ochii pe care-i mângâi acum te văd, te văd… cel mai frumos om de pe pământ.

Îmi vei spune că nu ți-e de ajuns sau că nu e la fel.

Eu îți voi spune că nimeni nu te va mai vedea cu așa ochi, cu așa iubire.

În ochii copilului tău, ești cea mai frumoasă femeie de pe pământ.

Știu că acum femeia s-a cam desprins de tine și a rămas mai mult mama. Dar las-o și pe mama aceasta să mai viseze.
Să închidă ochii.
Să poarte rochia aceea.
Să se dea cu parfumul acela.
Să fie femeie.
Să fugă de acasă.

Și crede-mă, timpul o să treacă, tu vei rămâne tot mamă, dar poate vei fi mai mult femeie într-o zi. Și atunci dorul se va întoarce invers, vei vrea să fii mai mult mamă decât femeie, că așa e în viață.

Iar pentru momentele de acum, când simți că nu mai știi cine ești, amintește-ți ce vede copilul tău când te privește:
cel mai frumos om de pe pământ.

Foto: Colorful Stories by Ana Maria Itu