hai!

Să fugim în lume, să ne oprim tiptil-desculți, să simțim firele verzi printre degete, să strângem în desagă castane, ghinde și flori de primavară.

Să facem azi o pauză. Eu de la serviciu, tu de la grădi, să ne luăm liber pe chezășie.

Să mirosim copacii. Să râdem.

Să facem o trăsnaie. Să facem amândoi baie, copile. Din aceea cu spumă să iasă din cadă. 
Să coacem ceva bun în cuptor, să miroasă pân’pe scară. Să leșine tati de poftă, de noi, când pe seară o ajunge acasă.

Să ne lingem pe degete de crema prăjiturii, să ne facem cort dintr-o pătură, să inventăm roluri și povești și tot ce ne taie capul.

Să ne simțim cum bubuim de fericire. Să pictăm cu degetele, să desenăm stele, să ne creionăm. Pe mine și pe tine, să ne-oprim de la raliu.

Hai, hai, nu te opri!…

Pune-un cub și-ncă unul, și-ncă unul, hopa, țopa, au căzut.

Să facem aburi pe geam, limba și nasul să ni le lipim apoi, să ne ghemuim în plușuri, să fac eu pe prințesa, tu pe Făt-Frumos, eu pe zmeul, tu pe calul, eu pe dragonul, tu pe-unicornul.

Să ieșim din viața de zi cu zi. Să ne decupăm câteva clipe. Uite, ce ramă perfectă! De poză- nu mai zic.

Eu cu tine, zâmbește, zi cheese! Ce-i aia, mami?
Nimic, o mare brânză.
Se ține de burtă de râs. Și eu, ca el.

Hai, că e fain, e peste cuvinte , bine-am ieșit. O punem aici. 
Pe raftul acela să stea, s-o privim azi, mâine, poimâine. Să ne-amintim. S-o luăm de la capăt cu hai.

Hai, și ce-om mai face? Ziua-i lungă. Azi nu mă sunați, nu știu de nimeni, n-am decât un copil și patru pereți și lumea-i toată a mea.

Hai, tu ce mai aștepți? 
Fugi la el, la ea! La al tău, la a ta!

Cu bucurii,

K.