Ginny&Georgia - un serial pe care-l recomand fiecărei mame

Ginny (fiica): De ce ai făcut-o?

Georgia (mama): Nu pune întrebări la care nu vrei răspunsuri.
Ginny (fiica): Vreau să știu.
Georgia (mama): Pentru tine. Pentru mine. Pentru familia mea. N-am făcut-o cu inima ușoară.
Nu-s mândră de cum am ajuns aici, dar sunt mândră că am ajuns.
N-am zis că sunt un om bun.
Ginny (fiica): Ești mama mea. Vreau să cred că ești un om bun.
Georgia (mama): Ar fi frumos, nu? De-ar fi așa simplu, nu? Vrei să-mi știi motivul?
Am simțit că nu aveam altă opțiune.
Ginny (fiica): Oricând poți să nu ucizi. Să nu ucizi este o opțiune. Măcar te căiești?
Georgia (mama): Nu mă apăra nimeni, Ginny. Nimeni. N-ai idee ce noroc ai cu mine. Aș ucide pentru tine! Efectiv aș ucide pentru tine. Lasă lucrul ăsta să se scufunde.
Nu e de colea. Poate greșesc, poate-s oribilă, poate-s urâtă și nu-s vrednică de nimic.
Bine. Nu-s vrednică de nimic. Dar tu ești. Depindea de mine să fii. Și am reușit. Îți place sau nu, am reușit.
Am luat toată bezna și am înghițit-o. M-am transformat în afurisiți de Bane. Pricepi? Ca tu, fiica mea, să trăiești bine.
Te-am ocrotit. Căci mâna nu se oprește pe coapsă și toată copilăria mi-am dorit ca mama să o oprească.
Am o mulțime de demoni.
Multe coșmaruri în trecutul meu.
Și am avut de ales. Să trăiesc în trecut, să mă înec în el, să-l simt zilnic, să fie acolo. Dar trebuie să trăiești pentru viitor, căci trecutul te devoră.
Viața nu înseamnă doar iad.
Tu și Austin, voi sunteți viitorul meu. Pentru voi trăiesc. Când am aflat că-s gravidă…
Aveam 15 ani. Eram mai mică decât ești tu acum. Apoi banda s-a făcut roz în baia unei benzinării din Georgia și totul s-a schimbat. Am plecat din baie și am văzut o gașcă de copii. Erau fericiți. N-aveau nicio apăsare pe lume. Erau îmbrăcați frumos, zâmbeau, erau IUBIȚI. Se vedea că erau copii iubiți, îngrijiți.
Erau de-o seamă cu mine, dar ei erau iubiți și eu nu eram.
Am hotărât pe loc că nu vei fi ca mine, vei fi ca ei.
Am știut că aș face absolut totul ca să se întâmple așa. A durat mult, n-a fost ușor, dar am reușit. Te-am urcat în autobuzul acelor copii. Mă poți urî, mă poți crede cea mai rea mamă din lume și poate că sunt, dar te-am suit în acel autobuz. Am făcut ce trebuia și aș face-o iar. Nu mă căiesc. Tot ce fac e pentru tine și fratele tău. Nu te încrezi în mine, crede asta!
Ginny (fiica): Mersi, mamă.

*(transcriere scenă Episod Ginny&Georgia)

Aceasta este scena mea preferată din serialul Ginny&Georgia, de pe Netflix, pe care îl recomand fiecărei mame (poate de copil mai mare), dar și celor care sunt adulți, dar încă nu au copii.
Iată câteva principii de “parenting” sau numiți-le cum vreți voi, pe care mi le-a insuflat acest serial, care cuprinde 2 sezoane, eu cred că o să vă placă.
Atenție însă, nu este o capodoperă cinematografică, nu ne așteptam la Oscaruri, pe alocuri avem și umor negru, însă chiar cred că merită să-l puneți pe listă și să-i dați o șansă.

Și acum, ce mi-a rămas mie din Ginny&Georgia:

1. Mamele singure NU SUNT super eroi. Sunt și ele mame, cu cap, mâini și inimă. Ca orice altă mamă. Sunt mame de multe ori care au traume puternice și care luptă în singurătatea lor, să le înfrângă. De dragul singurele ființe pe care ele simt că le au în viața lor: copiii lor.
2. Puterea unei mame este peste tot și toate. Nu există ceva sau cineva mai puternic de atât.

3. Copiii au nevoie de părinții lor. La orice vârstă. În orice anotimp. Nu contează cât cresc, spre ce se îndreaptă, însă mereu vor avea nevoie de noi, undeva acolo.
4. Copiii au nevoie, întâi de orice altceva, să se simtă VĂZUȚI, VALIDAȚI și IUBIȚI.
5. Nimeni nu vrea să fie singur.

6. Mamele singure nu sunt demne de compasiune și asta e. Și nici nu vor statuie de la nimeni. Poate, mamele singure au nevoie de cea mai mare afecțiune.
7. Sufletele copiilor sunt boluri de cristal care se sparg atât de ușor. Nu contează vârsta, povestea, experiența.
8. Dragostea e frumoasă, e cu râsete, cu plânsete, cu aventură și uneori, cu suferință.
9. Mamele pot. Și când nu mai pot, mamele pot.

10. Inima de mamă știe uneori cel mai bine cum să țină în brațe inima de copil.
11. Terapia este foarte importantă și necesară atunci când e nevoie de vindecare. Pentru absolut orice ființă e valabil acest lucru. Nu contează vârsta.
12. Nu e corect pentru un copil să-și ia rolul de părinte. Nu e corect să îl lăsam să ne inverseze, oricâtă durere am avea în noi. El e copil. Și rămâne asta, pentru toată viața noastră, oricât de greu ne-ar fi.

Și multe altele. Uitați-vă la film. Nu vă dau spoilere. Și vă aștept să vă întoarceți să-mi scrieți cum vi s-a părut.