Fericirea ți-o mai faci și cu mâna ta

Avea tataie al meu o vorbă: fericirea ți-o mai faci și cu mâna ta.

Așa că azi am scris despre ea. Despre fericire.

Fericire. Dacă exiști, la ce oră vii, îmi zici?
Fericire.
La început fericirea înseamnă sânii lăptoși ai mamei și părul ei și brațele ei.
Apoi pleci din patul ‘cela și fericirea miroase a bomboane cu zahăr sau orez cu lapte sau vată pe băț.
Fericire
Apoi înseamnă rochița cu voaluri sau găletușa din nisip
Fericire
Înseamnă bunica ta care te culcă pe picioarele ei calde
Fericire
Înseamnă primul 10 luat la școală
Fericire
Înseamnă prima iubire
Și fericire înseamnă să calci pe nori, să zbori, să urli de atâta bine
Și să nu îți fie frică de nimeni
Fericire
Înseamnă când mâna lui e-n mâna ta și nu-ți mai vine să-i dai drumul
Și fericire sunt anii de facultate
În care îți faci parte
Și fericirea ajunge să fie
Într-o zi băgată în valiza cu hârtii
Și strângi acolo la ea zi de zi

Fericire, tu ești oare?
Fericirea înseamnă timp
Și fericirea înseamnă să faci ce vrei tu, cum vrei tu și cu cine vrei tu
Fericire
Te uiți puțin la mine?
Căci eu nu mai știu să te privesc
Ochii tăi sunt prea intenși pentru ochii mei
Sau invers

Fericire
E-n toate nopțile în care v-ați iubit pe cearșafurile calde până s-au făcut reci
E-n toate ceștile de cafea din care ați sorbit și tu și el, și tu și ea
E-n toate mângâierile, în toate mușcăturile, în toate jocurile pe care le-ați iubit de la
început până la final

Fericire e toată călătoria
Nu destinația
Și fericire
E copilul care râde
Fericire
Ești
TU!

Credit photo: unsplash.com