Faci bine, mamă, în iubirea ta

Când mamă, tu, simți că te storci de oboseală,
Mai priveste-ți o dată copilul.

Când mamă, tu, simți că locul tău nu-i acolo unde ești,
Mai privește-ti o dată copilul.

Când mamă, tu, ai vrea să stai puțin, puțin să te iei in brațe,
Mai uită-te o dată la el.

Timp o să fie.
Liniște o să fie.
Toate se vor întoarce.
Pe toate pe rând le vei avea.
Într-o zi.

Ascultă-mă bine:
Dar ce nu vei mai avea
E clipa asta de acum,
Clipa asta exact de acum
Așa rotundă,
Așa frumoasă,
Așa lungă de la un capăt la celălalt În care puiul tău stă în tine nouă luni –
Plânge la pieptul tău în dureri de colici încă două luni,
Se zvârcolește de dureri de dintișori și-alte patru,
Se simte singur și neințeles uneori,
Își leagă mânuțele de gâtul tău, doar de al tău câțiva ani.
Apoi se desprinde –
Nu te mai strigă așa,
Nu te mai caută mereu
Și pleacă.

Pentru clipa asta de acum, tu, mamă,
Mai privește-l încă o dată.

Adu-ți aminte de ce-a venit el pe lume.
De ce ai ales să îl ții în tine, lângă tine, peste pieptul tău.
De ce?

Când mamă, tu, simți că ești cea mai rea de pe pământ,
Când mamă tu te strofoci și te zbați
Într-o lume ce pic de habar n-aveai ce înseamnă
Mai privește-l încă o dată.

În fond, nimic durabil nu s-a ridicat pe nisipuri.
Ci pe pietre,
Pe cărămizi
În rădăcini bune și eterne.

Când mamă, tu, azi îți cufunzi capul plin de griji pe perna fără față, căci ești prea obosită –
Mai privește-l încă o dată.

Închide apoi ochii tăi plini de lacrimi.
Și nu mai plange.
Faci bine în iubirea ta.