Ei bine, copile, lasă-mă să-ți spun ce sunt Tristețea, Fericirea, Violența, Furia, că-n lumea asta de toate tu vei da

Ei bine, dragul meu, tu într-o zi vei pleca. Da, exact așa. O să-ți iei haina din cuier care va fi atât de lungă la mâneci de n-o să-mi vină să cred. N-o să-mi vină să cred cum de la o cămășuță pentru 52 de centimetri de vietate, ai ajuns aici.

Gata, mama, plec.
Eu o să stau puțin pe loc, o să-mi strâng fusta între pumni, ca să mă adun și nu o să mai am curaj să-ți spun nimic. Așa că poate îți voi scrie. Poate îți voi furișa vreun bilet pe care ți-l voi pune bine printre mâncare și bagaje sau poate în buzunarul hainei tale. Haina ta cea lungă-n mâneci, haina ta ajunsă acum cât a lui tată-tău.

Dragul meu copil,

TRISTEȚEA. Cred că de ea vei da adesea. E un fel de doamnă cu ochi albaștri. Vine când ți-e dor, când descurajat te simți, când ochii nu mai pot să țină-n ei. Vine când un prieten drag te lasă, când iubita-ți nu ajunge la întâlnirea de i-ai dat-o. Vine cu mult dor, dar trece.

CURAJUL. E un domn înalt și blând. Se ține scai de tine și nu te va lăsa. Cu el vei urca munți, cu el vei ține piept celor de se vor crede peste tine, cu el vei atinge stele și meteoriți. Nu-l lăsa să ți se răsfire printre degete. Nu-l lăsa. Baiete, ascultă-mă bine, ține-l pe domnul acesta lângă tine. Cu el vei putea salva vieți, destine, chiar prințese.

FERICIREA. E răgazul care te copleșește și îți amintește că apreciezi lucrurile când nu le mai ai. E pierderea care îți vine înapoi. E dorul care-ți aduce omul iubit lângă tine. E ceea ce simți puțin, pe alocuri, dar îți va inunda inima până la cer și înapoi, de-o să simți că îți iese afară.

VIOLENȚA. Ocolește-o. Uneori, îți vei vedea prietenii lovindu-se. Pune-te între ei cu grijă. Nu lovi pe nimeni. Poate doar în pământ când ești furios. În rest pe nimeni și nimic. Pe nimeni, mă auzi? Nu lovi o femeie niciodată. Nu o brusca, nu o jigni, fă-o întotdeauna să-ți fie egală. Și-ai grijă ca ea s-o simtă. Te rog din inimă de mamă, nici măcar să nu te uiți la ea. Dacă va încerca să te imbrace, fugi de lângă ea. Spune-i că alegi blândețea. Să nu uiți.

DRAGOSTEA. O vei simți puțin, mult, la limită, extrem, de nedescris. O vei simți într-un cearșaf, într-o mare, într-un păr lung de femeie. Fii întotdeauna sincer cu ea, orice ar fi.
N-o dezamăgi. Ah, și încă ceva. N-o căuta prea mult, ea, ea te va găsi.

DEZAMĂGIREA. Poate un prieten tare bun. Poate chiar și ai tăi părinți. Poate un profesor. Poate viața însăși. Aici, te rog, nu uita ceva: ea vine întotdeauna având pe umeri altceva: iertarea.

FURIA. Ai grijă. E neagră, are ochii scoși și cu ghearele vrea să te prindă. Ai voie să ți-o exprimi, dar fără să rănești pe nimeni. Dă cu ea de pământ dacă simți, dar întotdeauna asigură-te că nu e nimeni pe care să-l doară. Fii doar tu cu ea, luptă drept cu ea, față în față. Învinge-o.

MÂNDRIA. E bine să o ai, dar ai grijă când și față de cine. Nu o arăta prea des. Ține-o mai mult pentru tine.

LOIALITATEA. Fii întotdeauna pentru ea. Față de toți cei la care ții și la care nu. Nu uita că cealaltă față a ei e urâtă de tot și vine cu multe consecințe. Cele mai groaznice emoții sunt… regretele.

CREDINȚA. Alege pe cine vrei tu, dar fii ferm și iubește ceea ce crezi. Mergi către el și rămâi întru el.

VIAȚA. Un spital din care vei căuta să ieși vindecat.
Un copil la sânul mamei sale.
O haină într-un cuier care acum nu mai este. O mamă uitându-se la locul ‘cela gol. O mamă care va ști că ea, că viața-i, prea frumoasă, dar e… trecătoare.

Copile, trăiește-o drept, bun și cu toată iubirea din tine!