Copilul meu descoperă iubirea la doar 5 ani

–Mami, abia aștept să mă întorc din vacanță! îmi spunea acum câteva zile fâstâcit puiul de om.

-Dar de ce, măi, mami?
-Pentru că mi-e dor de nu mai pot să mă joc și să mă strâmb cu Carolina la grădiniță!

Carolina este colega lui Marc, o fetiță ucraineancă. Ea nu vorbește deloc limba română, nici Marc limba ei, dar de când ea a venit în grupa lor la grădiniță sunt foarte apropiați și îmi stă inima în gât să îl văd și să îl simt pe puiul de om cum descoperă iubirea. Ei se înțeleg și vorbesc pur și simplu. Ea întreabă pe limba ei, el răspunde pe limba lui și invers. Pur și simplu.
Îmi amintește de mine mic copil și de cum am simțit primele emoții de acest fel pentru un coleg pe nume Alin, de la grădiniță. Țin minte și acum cum Alin îmi aducea învelită în staniol ciocolată Kinder Bueno când abia apăruse (noi nu ne permiteam, iar părinții lui Alin erau înstăriți). Gesturi simple și pure.

Poate e prea mult că spun asta, poate vă veți uita ciudat zicând că ce mă avânt să spun asemenea lucruri, dar cum astfel i-aș putea descrie
emoția din ochi când se întâlnesc amândoi
strălucirea lui când vorbește despre prostioarele ce le fac în parc (culeg corcodușe și le stâlcesc în palme)
și toate gesturile pure de copil emoționat și sincer

Îl observ cum descoperă o mică parte a iubirii și îmi vine să tremur, să mă emoționez la rândul meu, să fiu de acum sigură ca bebelușul acela mic nu mai este, a rămas undeva pitit in inima mea de mamă și să ma bucur cu toate acestea. Să-mi ridic privirea și să îl văd pe acest băiețel cum
este atât de pur
atât de perfect
sincer
nepătat
sensibil
strălucitor
Exact așa cum e, de fapt,
Iubirea
Atunci când se naște prima oară,
Pentru că,
Oameni buni, și iubirea
La fel ca orice om
E și ea mai întâi
Un pui
Și-apoi o păstrează fiecare
Și o crește
Într-un colț de inimă
Duios
Prea sfânt
De rai
Divin

*sunt conștientă că nu vorbesc despre o iubire în sensul ei complet în cazul copilașului meu pentru colega lui de grădiniță, dar această afecțiune angelică este fără de cusur în fața a orice lumesc. Mi-aș dori enorm să trăim iubirea așa toată viața. Cu timiditate, cu o emoție ieșită din comun, cu dor și dorință, cu vulnerabilitate și sinceritate.

Căci, spuneți drept și voi acum:
de câte ori când ați iubit
nu v-ați simțit
Copii?

Credit foto: unsplash.com