Copil al meu cu ochii plânși
Îmi vine să îngenunchez în fața ta. Să-ți țin amândoi umerii între ale mele palme, capul să mi-l las pe oțâr de inimă a ta.
N-am putut să-mi țin furia în loc. Iar am țipat, iar te-am certat. Într-o zi, o să prind furia de gât, o s-o pun jos și o s-o strivesc cu genunchiul. Dar nu o pot prinde mereu. Sunt zile când știu cu cine am de-a face, zile când uit.
Când uit și furia își face de lucru și începe să mă controleze de undeva de sus, de deasupra mea și să îmi râdă-n față.
Copil al meu cu ochii plânși, spune-mi, oare scuzele vindecă lacrimi?
Oare căința îți face vreun bine?
Oare iertare poți tu să-mi dai?
Copil al meu cu ochii plânși, de ce n-am știut că o mână de om nu poate ține piept unei mâini mai mari de om, pentru că nu îi este egală și nu e drept?
Copil al meu cu ochii plânși, ce dormi pe mine în sughițuri sacadate, aș vrea prin tine să-mi găsesc liniștea și să mă calmez.
Copil al meu cu ochii plânși, n-am știut, tu să te uiți la mine și să mă asculți- n-am știut că doar cu o vorbă, un gest tocat și oricât de mic, pentru tine-i mare și înseamnă respingere și doare.
Copil al meu cu ochii plânși, simt că mi te-ai dus în inimă, ca și cum mi-ai extras-o de acolo dinăuntru și ai udat-o cu tot ce curge acum pe obrajii tăi doi faguri plini.
Copil al meu cu ochii plânși, să mă ierți, să nu mă ții așa în minte, în amintire și la inimă.
Te rog să nu mă ții așa.
Într-o zi când vei fi mare o să-mi cer iertare iară,
Sau poate în fiecare seară
Dupa ce povești duioase-ți voi citi
O să-ți mai zic și-așa-
Copil al meu cu ochii plânși,
Azi te-am făcut tu supărat să fii
Vocea mamei n-a mai fost a mea
Și tu nu mă cunoașteai așa –
Chipul mamei tale s-a schimonosit
În ceva urât și de război el s-a ciuntit –
Brațele mamei azi nu te-au primit
A fost un ceas de supărare mare
Ca un pod rupt la mijloc,
Ca un zid prin care nu se putea trece,
Ca o durere de degete prinse-n tocul ușii.
Așa simt eu atunci când mă-ndepartez de tine.
Și-n fiecare seară după ce ochii-i vei închide
O să-ți șoptesc de după plete
Copil al meu cu ochii plânși:
Mă rog din tot al meu
mâine – lacrimi
Din ei să nu mai cadă un punct.
Credit foto: unsplash.com