Copil

Te-am ridicat din pământul unei vieți noi:
Erai murdar.
Atunci cu buzele-mi ți-am luat
Tot ce aveai prăfuit
Nu mi-a fost frică nici măcar de negreala ta de sub unghii
Căci eu eram mama ta, tu-mi erai copilul meu.

Te-am ridicat din pătuț:
Erai curat.
Și m-am făcut și eu mică lângă tine,
M-am înghesuit în același cuib, în aceeași formă, dar eu nu-ncăpeam în tine
Eu eram eu, tu erai tu, între noi doi nu erau decât același sânge și aceeași inimă.

Te-am ridicat din lacrimi
Le-am sărutat și le-am tocit cu podul palmei undeva pe un lemn;
Voiam ca toate să-ți dispară
Și să nu mai curgă
Sau să se ducă într-un alt râu sau poate în povestea altcuiva.

Cu tine, copil al meu
Am fost fricoasă,
Războinică,
Am avut lumea toată în pumn
Am strâns-o și drumul i-am dat
Cu tine am avut regrete,
Cu tine am avut ceva peste împliniri,
Cu tine am căzut și m-am ridicat.

M-am ridicat din pământul unei vieți noi:
Eram murdară.
Atunci cu buzele-mi am scris pe-un petec de hârtie
Fără să-mi fie frică de niciun hău, de niciun trăsnet,
Că eu eram mama ta, tu-mi erai copilul meu.