Celei care sărută

Și am iubit un tată

După care alergam micuță
Și care mă ținea la pieptul său
Și pe umerii său mari
Și tata avea o rană pe obrazul drept
Mie mi-au spus de mică
C-o rană trece dac-o pupi
I-am sărutat lui tata
Rana
Așa, credeam eu –
C-o să-i treacă

Și am iubit mai târziu un copac
Apoi a fost un ocean
Apoi am iubit un stilou
Și-apoi un scaun dintr-o odaie
Și am iubit un pat
Și-un trup
Și am iubit un soare
Și un rege
Am iubit un poet
Și-apoi un Zeu
Și am iubit
În cele din urmă
Un măr
Și-un pahar cu apă
Și-un ceas
Și-un om.

Am iubit apoi un copil
Era din mine tot, fărâmă cu fărâmă
Și când îl durea ceva mai tare
Eu îi dădeam un “pup”
Așa, credeam eu –
C-o să-i treacă

Și am iubit un bunic
Ce cu vorbe dulci îmi mângâia
Auzul
Și care-mi zâmbea adesea
Cu gropițe în obraji
Tataie, ce te doare?
Nu știu, dar mă doare – îmi spuse –
Pe pat de moarte
Și mâna i-am sărutat-o
Așa, credeam eu –
C-o să-i treacă

Și am iubit un rai
Și-un iad
În care mi-am lăsat adesea
Prea multe sărutări
(…)

Și am iubit un bărbat, doi, trei –
Nu se cade să spun, că-i cu rușine-n lumea asta
Și toți aveau câte o rană
Și n-am făcut decât să îi sărut pe ea
Așa, credeam eu –
C-o să treacă
(…)