Nu neapărat mai mult, nu mai tare, dar îl faci să râdă altfel. Ție, tatăl

Tu, fărâmă de om, luminează-mă. Uneori uit că întunericul nu duce nicăieri și că nimeni

Să-l zămislești,Să-l duci pe umeri,Să-l speli noapte de noapte,Să-l săruțiSă-l curețiDe ce-i rău al lumiiSă-l

Te joci uneori cu toată ființa ta. Ești prins acolo într-o lume din care eu

Să-ți spună un copil că e fericit Nu e totul E ceva dincolo de tot-