Am facut curățenie și am mers la magazin, dar copilul meu a fost cel mai fericit

În acest moment, simt că mai am puțin și voi cădea de oboseală. Dar mai stau ca să vă împărtășesc ceva.
Copilul meu a fost azi cel mai fericit de când e. O să vă întrebați de unde știu eu asta. Ei bine, știu. Știu. O mamă întotdeauna știe.

Știți de ce a fost fericit? Pentru că a stat lângă mine de dimineața până seara. M-a ajutat să dau cu aspiratorul, cu mopul, să facem piața, apoi la magazin am umplut coșul amândoi. Am mers pe jos dus-întors cu plasele de mâncare și a fost lângă mine cuminte, dispus să mă ajute, ca un om mare.

Cred că e printre cele mai banale lucruri pe care le-am făcut împreună.
Dar el a râs, mi-a spus că se simte fericit, că este o zi super astăzi.
Și dincolo de oboseala ce o simt acum în carne și-n oase, ceva nu mă lasă să adorm.

Cum să adorm? Cum?
Când copilul acesta frumos, de doi ani și puțin simte fericirea așa? O zi la magazin cu mama ta.
Atât.
Simplu.
El s-a simțit de ajutor.
A simțit cât de fericită eram și eu pe dinăuntru că el e acolo, că mă ajută, așa cum poate.

Și sunt zile ca acestea în care noaptea nu mai pot dormi, în care îmi vine să plâng ca nebuna de fericire că îl am, că uite că e bine, că deși se mai nimerește să fim singuri toată ziua, ne potrivim și sunt și zile doar cu soare plin. Ce minunate-s zilele acestea, atât de minunate încât nu mă lasă să mai dorm.
De fericire.
De mulțumire.
De recunoștință.
Pe atât de banal, pe atât de profund.

El.
Mânuțele lui.
Brațele mele.
El atârnat de gâtul meu.
El cu fericirea toată pe chip.
Ce chip ciudat are fericirea ta, copile!
Nu îți trebuie vacanțe, jucării, evenimente speciale ca să o simți.

Îmi vine să plâng.
Eu am crescut și de atâtea ori mi-am lăsat fericirea să se ducă, am pierdut-o, cred, pentru atâtea nimicuri.
Pentru atâtea momente prost alese.
Pentru atâția oameni care nu meritau.
Pentru atâtea ceasuri în care aș fi putut să strig mai mult, să mă cocoșez de râs, să las la o parte greul și slabul și râcâitul înauntru. Măcar acum, măcar acum- plâng de fericire.
Și se simte bine, măi puștiule.
Se simte ca tine, dragul meu copil iubit.

Îți mulțumește,
o inimă de mamă

PS: în poză, azi, pe drum de la magazin, când nu mai puteam să car sacoșele, iar el s-a oferit să mă ajute.