Am auzit că mamele-s puțin... puțin mai frumoase

Am auzit că mamele-s puțin… puțin mai frumoase

Că, se zice, din ele se-adapă
Puii cu lapte de mamă,
Că ele au cumva o
Forță de a frânge oboseala între degete și deși mai au puțin și simt că pică, ele se ridică de fiecare dată și mai pot încă puțin.

Se mai zice că mamele au un fel de puteri ascunse, care mai de care.

De aceea frumusețea lor e altfel.

Unele sunt zeițe, altele sunt rai
Unele sunt cicatricile cele mai frumoase,
Altele sunt povești pe care le-ai citi în fiecare zi.

Mamele sunt un soi de nebunie,
O frântură de inimă palpitând,
Un crunt adevăr despre durere
Și o dovadă prea multă de fericire

Mamele sunt zvâc al lumii ăsteia,
Pentru că din ele a ieșit viața
Și-n ele s-a-ntors recunoștința
Atotsufletului de copil.

Mamele sunt litere atât de grele de citit uneori
Care se termină întotdeauna cu final fericit,
Pentru că ele, după cum vă spuneam,
Se zice din bătrâni… că-s puțin mai frumoase –