Despre divorț și alți demoni

Nu știu dacă o să pot scrie acest articol până la final. Pentru că atunci când te căsătorești, nu te gândești nicio secundă la asta. Nu te gândești nicio clipă că vei rămâne fără acel om, că vei scrie despre asta, că treaba aceea cu “până la adânci bătrâneți” nu este fix așa.

Unii dintre voi știați. Alții bănuiau probabil. Mulți află acum. Pe 27 august anul acesta am fi împlinit 6 ani de căsătorie. Asta dacă nu am fi divorțat fix acum un an, în plină lună de vară.

Nu am putut să scriu până acum despre asta.

Conform DEX, un divorț înseamnă:

Desfacere pe cale legală a unei căsătorii.
(figurat) Nepotrivire, dezacord între două lucruri, acțiuni, idei etc.

Nu am putut să scriu până acum despre asta, pentru că un divorț cred că este… cred că înseamnă ca și cum ți-ar fi murit cineva. Iar despre o moarte nu poți vorbi așa ușor, nu iți trece de pe azi pe mâine. Îți ia ceva timp să înțelegi, să accepți, să respiri, să-ți trăiești doliul.

…

Pentru că asta este divorțul. O moarte a persoanei pe care ai iubit-o și pe care o vedeai pentru toață viață. O vedeai lângă tine atunci când se va striga “sfârșitul vieții”.

Nu știu dacă o să pot scrie acest articol până la final.

Și ce faci după toate acestea?

Înveți cum să trăiești cu moartea acelui om, el fiind încă viu, știind că trăiește altundeva, știind că se culcă în alt pat, știind că se spală în altă baie, știind că există undeva, pe pământul acesta. Vă spun din capul locului că nu scriu acest articol ca să vă ofer soluții minune, ci doar pentru a împărtăși o experiență de viață. Simt, așa simt, că poate va ajuta pe cineva.

Așa că tot ce voi scrie e personal, e ceea ce am trăit eu, recunosc că îmi este greu, pentru că nu e doar despre mine aici, e și despre tatăl lui Marc și despre Marc. Și nu e corect (poate) să îmi ascultați doar partea mea de “pagină”. Însă o să încerc să vă mărturisesc exact cum au fost lucrurile pentru mine, așa cum le-am simțit, așa cum au venit.

Înainte de toate, vreau să spun câteva cuvinte despre divorț.

Divorțul nu e ceea ce scrie în dicționar că este.

Divorțul este curaj.

Divorțul este durere.

Divorțul este strigăt.

Divorțul e singurătate.

Divorțul e libertate.

Divorțul e frică.

Divorțul e “vreau să plec de aici, pentru că nu îmi mai este bine aici.”

Divorțul este “așa e corect pentru mine să fac”.

Divorțul este “nu mai simt că sunt fericit/ă.”

Divorțul este “nu mai există cale de întoarcere”.

Divorțul este “nu mai simt iubire”.

Divorțul este “nu mai am pentru ce și pentru cine să lupt”.

Divorțul este “am făcut tot, absolut tot ce a ținut de mine”.

Divorțul este “îmi e foarte greu acum, dar știu că îmi va fi mai ușor după”.

Divorțul este “vreau că al meu copil să fie bine și să știe ce înseamnă o căsătorie cu adevărat”.

Divorțul este “am dreptul să fiu fericit”.

Divorțul este “am dreptul să fiu iubit”.

Înainte de a divorța, cred că este necesar să trecem prin niște pași.

Hotărârea

Cel puțin – eu una – nu mă pot desparți de oamenii pe care îi iubesc așa, bătând din palme. Și nu, nici în acest caz nu a fost așa. M-am gândit mult. M-am gândit foarte mult. Am vorbit cu persoanele mele de încredere și apropiate despre asta. Am vorbit cu psihologul. Cu Dumnezeul meu. Cu mine. Am vorbit cu mama. Am vorbit cu prietena mea cea mai bună. După care iar m-am gândit.

Când decizi că te desparți de cineva, nu e ca și cum decizi că nu-ți mai trebuie o haină. E o decizie pe viață și pe moarte, pentru că alegi, conștient, să rupi din tine – omul căruia i-ai dat o bună bucată din viața ta, omul căruia i-ai dăruit un copil, omul căruia i-ai oferit speranțe, încredere, timp și iubire.

Alegi – în mod conștient – să ucizi orice urmă și clipă și sentiment pe care îl ai pentru omul cu care ai împărtășit viața. Cu care ai împărțit plapuma. Cu care ai împărțit nopți întregi de iubire. Cu care ai amintiri din călătorii. Alături de care ai zâmbit în aceleași fotografii. Cu care ai băut din aceeași cană.

…

(la fiecare puncte de suspensie îmi vine să mă opresc)

Astfel, înainte de a divorța, gândiți-vă mult.

Nu decideți de pe o zi pe alta, este una dintre cele mai importante decizii pe care le veți lua în aceasta viață. Atenție – nu confundați asta cu amânarea.

Încă ceva – momentul despărțirii nu coincide niciodată cu momentul despărțirii. Cel puțin în cazul meu. Sufletește eram desprinsă cu mult timp înainte de a decide oficial să divorțez în acte.

Cum s-a întâmplat în cazul nostru?

Simplu – m-am trezit într-o dimineață de miercuri și am simțit că nu mai sunt fericită. Și că nu vreau asta pentru mine. Și nu voiam asta nici pentru Marc. Voiam să asemene căsătoria cu ceva frumos. Cu doi oameni care se îmbrățișează, care se sărută, care se susțin reciproc. Nu voiam să creadă despre iubire și despre căsătorie ceea ce vedea la mine și la tatăl lui. Nu voiam să creadă despre asta că e de ajuns să fii coleg de apartament și atât.

Motivul despărțirii

Pentru că stiu că pe mulți îi “arde” asta.

De ce ați divorțat? Vă spun, foarte pe scurt – și o să aleg voit să fie așa: nu am divorțat dintr-un motiv grav. Nu ne-am înșelat, nu ne-am dat în cap, nu ne-am certat groaznic, nu ne-am înjurat, nu ne-am urât în momentul despărțirii.

A fost o despărțire de comun acord, voită din ambele părți, vorbită și discutată înainte, matur, înțelept, cu durere și cu emoție. Nu cred că ne-am despărțit pentru că nu ne mai iubeam. Nu ne-am despărțit pentru că unul s-a dus acolo, pentru că altul a plecat cu alta și așa mai departe. Nu ne-am despărțit, pentru că el era curvar sau pentru că ea era nesimțită.

Ne-am despărțit pentru că nu am fost suficienți de prezenți. Ne-am despărțit, pentru că nu am mai fost o echipă. Ne-am despărțit, pentru că ne-am îndepărtat unul de celălalt și nimeni nu a făcut nimic în acest sens în momentul în care am realizat-o.

Ne-am despărțit pentru că el nu voia în vacanțe și pentru că eu eram prea cheltuitoare. GLUMESC. Încerc să mai rup din tristețea momentului în acest moment.

Sunt banii o problemă atunci când este vorba despre un divorț? Da, normal că sunt. De ce să nu o spun? Au fost principalul motiv? Nu, nu au fost.

Principalul motiv pentru care ne-am despărțit a fost că nu mai împărtășeam aceleași valori despre viață, nu mai eram un tot, nu mai eram un cuplu, nu eram un întreg, nu ne mai ascultam, nu ne mai păsa, nu mai eram acolo unul pentru celălalt. Eu nu consider că atunci când este vorba despre un divorț, e doar unul vinovat. După cum vedeți, am vorbit continuu la persoana I plural. Pentru că așa cum am intrat amândoi în asta, am ales să ieșim amândoi din asta. Și asta datorită faptului că din noi a ieșit cea mai frumoasa ființă pe care eu am cunoscut-o în viața asta: copilul meu. Copilul nostru.

Așa că pentru orice alt motiv, nu voi mai da detalii mai departe și nu voi răspunde mai mult de atât. Vreau să rămână în intimitatea casei care ne-a ținut cândva pe amândoi toate celelalte motive.

Un divorț nu este un EȘEC

Provin dintr-o familie divorțată. Mereu când auzeam exprimat lucrul acesta la cineva, și apoi, mai târziu, după vârsta de 13 ani când am început să-l spun și eu încontinuu – mă simțeam greșită. Mă simțeam un copil căruia parcă îi lipsea o mână. Am simțit adesea că ar fi vina mea pentru că părinții mei au divorțat. Apoi, mătușa mea a divorțat. Prietena cea mai bună a mamei mele a divorțat. Se întâmplau divorțuri în jurul meu și vin din acel mediu.

Vă dați seama ceea ce nu-mi doream pentru mine, nu? Exact – să divorțez.

Nu a fost nicio secundă o decizie ușoară. Și nu a fost nicio secundă o decizie luată de una singură. Am luat-o în momentul când am simțit că el mi-a dat drumul la mână. Am luat-o de nevoie și nu e nevoie acum să spun mai multe. Fiecare le știm pe ale noastre, nu? Și să arunce piatra primul pentru care nu-i așa.

Dar să știți, orice ar fi – un divorț nu este un eșec.

Ce am învățat după divorț

Am învățat să fiu fericită.

Am învățat să mă vindec.

Am învățat cât de frumoasă e libertatea.

Am învățat că este în regulă să fii o mamă necăsătorită (nu-mi place deloc să spun “mamă singură” – nu mă consider așa. Nu sunt mamă singură.)

Am învățat că există viață dincolo de divorț.

Am învățat că poți iubi chiar și după un divorț.

Am învățat că există oameni care te vor dori, chiar și după un divorț.

Am învățat că trebuie să ai mare grijă în cine te încrezi.

Am învățat că familia și prietenii sunt aur pentru tine, după un divorț.

Am învățat să redevin femeie.

M-am autodepășit. Mă simt mai frumoasă, mai eliberată – nu neapărat liberă.

Mă simt ca și cum stau în pragul ușii și nu mi-e frică să deschid geamurile, ușa, pentru că aștept fericirea.

Am învățat că am dreptul să fiu un om iubit.

Tatăl lui Marc

Tatăl lui Marc vă rămâne pe viață tatăl lui Marc. Și mi-a plăcut tare mult o metaforă pe care mi-a spus-o o prietenă când i-am vorbit despre decizia de a divorța.

Mi-a spus așa: orice vei face de acum înainte, tatăl lui Marc va fi mereu în coasta ta. Atunci am interpretat-o ușor negativ. Acum nu o mai văd așa.

Da, este și va fi mereu în coasta mea. Poate chiar undeva dedesubtul inimii. Tatăl lui Marc este un bărbat bun, frumos, integru și este cel mai bun tată pe care copilul meu l-ar fi putut avea pe lumea asta. O spun cu toață sinceritatea. Eu nu cunosc tată mai bun decât el. Pentru asta – care eu consider că e un motiv destul de MARE – îl voi aprecia mereu. În fond, poate că nici nu am divorțat că nu ne mai iubeam, chiar dacă așa s-a simțit – ci pentru că am lăsat iubirea dintre noi să moară. Dar nu asta contează acum. Contează că am rămas și suntem apropiați, că am fost și că suntem destul de maturi încât să putem să îl creștem pe Marc împreună (și separat) în același timp.

Contează că pentru Marc – mami și tati vor fi mereu acolo. Karina și Dorin nu mai sunt. Dar mami și tati vor fi mereu acolo. Ei nu s-au despărțit și nu se vor despărți niciodată (asta mi-a spus psihologul să îi spunem lui Marc privind decizia despărțirii, dar poate o să vă povestesc separat despre asta, altcândva).

Deocamdată ascult Never let me go de la Florence & The Machine (deja peste a zecea oară) de când scriu la acest articol și nu mai văd cuvintele pe ecran, nu mai văd tastele. De la plâns.

Am învățat că al meu copil mă vă iubi, chiar și cu această hotărâre.

Și am învățat că anii nu se mai întorc, și că eu aleg cum îi consum în viața asta.

Am învățat că există viață și după divorț. Și, pe cuvânt – e îngrozitor de frumoasă!

Credit foto: Alina Ștefan – Ina_momtographer