Pe o canapea cu fiul meu, peste 20 de ani

Pe o canapea cu tine, copilul meu bun, băiatul meu tânăr acum.

Pe o canapea cu tine, te văd cum sorbi din Cola zero
Și-mi vine să-ți spun să nu mai bei, că nu-i bună deloc
Dar tac.
Pe-o canapea cu tine.
Desfac și eu o doză lângă tine.
Și sorb și mă gândesc la tine bebeluș
Îți simt mâna pe mâna mea
Dar n-aș putea să-ți spun așa prostie
Căci ce ai spune sau poate, cât ai râde.

Pe-o canapea cu tine.
Te-ntreb ce-ai mai adus și scoți acum
Chipsuri și jeleuri și o sticluță mică
Pe-o canapea cu tine
Mă ridic și aduc încă o pătură
Tu-mi spui că nu mi-e frig, mama,
Și mă așez și iar mă ții de mână

Pe-o canapea cu tine
Mă-ntreb dacă-mi pot lăsa fruntea de mamă pe pieptul tău de tânăr acum
Așa cum tu odată-ți lăsai părul tău moale
Și capul de boboc
Pe picioarele mele de mamă
Și cum te mângâiam și te sorbeam și te ascultam
Și tu mă ascultai
Căci de basme-ți povesteam

Pe o canapea cu tine, acum, peste 20 de ani
Nu mă mai simt bătrână
Că parcă azi casa mi-ai întinerit
Când m-ai sunat și atât ai zis:
Mama, vin la tine!
Iau prostii
Nu aduce, lasă că am eu –
Dar nu aveam nimic
Mama, sufăr dup-o fată,
Mama, certat sunt cu ai mei prieteni,
Mama, ce mă fac cu locul ăsta de muncă ce deloc nu-mi place?

Mama mama mama
Și când mă gândesc că într-o zi mi-am astupat urechile doar să nu mai aud de atâtea
Ori
Cuvântul
‘cesta?

Înghit în sec
Pe-o canapea cu tine
Te ascult
Și te privesc
Și-ți place că nu prea vorbesc
Și eu sunt fericită
C-ai venit la mine
Doamne, te rog eu mult ceva,
Ascultă-mi ruga asta și fă-o să se întâmple așa

Chiar de sunt azi cu minus 20 de ani
Te rog eu când va fi să fie
Așa să-mi aduci pruncul
Să stau pe el
Să țină strâns de mâna mea
S-aibă curajul să plângă-n casa mea
Și să mâncăm prostii
Și să nu-l mai cert deloc

Din sufletu-mi de mamă,
Pe-o canapea cu el,
Copilul meu,
Vreau să împart
Tot ce-am mai bun și ce-am avut dintotdeauna:
Toată iubirea pentru el.

Credit foto: Shutterstock.com