Lecții de viață de la băiețelul meu

Lecția despre plâns

De fiecare dată când îmi vine să plâng, primul meu instinct este să mă abțin. Încep atunci să mi se pună în gât noduri după noduri până simt că nu mai pot. Apoi mă gândesc la copilul meu și fac ceva ce face și el. Îmi dau drumul la plâns. Îl las să-mi inunde fața, timpanele, urechile, părul. E bine să plângi. Pentru că de fiecare dată după ce plângi cauți alinarea cuiva. Așa cum băiețelul meu o caută la mine, după ce plânge. De aceea de fiecare dată când el plânge îmi mușc limba adânc când îmi vine să îi spun dar nu mai plânge.

Îl las să plângă, îi permit să scoată din el ce îl copleșește. Să știți că orice vi s-ar fi spus despre plâns atunci când erați mici, e tare bine să plângi. E tare bine să scoți greutatea afară din tine. Poate nu o să treacă de tot, dar măcar o poți scoate din tine, o așezi lângă tine, stai de vorbă cu ea.
Ce faci, greutate, nu vrei să pleci de la mine?
Nu vreau, mai stau.
Bine, dar stai măcar lângă mine, nu în mine.
Așa că, fie că aveți copil sau voi oameni mari simțiți să plângeți, dar vă impuneți să nu o faceți, opriți-vă. Să știți că plânsul e terapeutic, vindecător și chiar eliberator.
Și pentru oamenii mici și pentru oamenii mari, oricum ar fi.

Lecția despre furie

De fiecare dată când băiețelul meu se înfurie și reacționează poate nepotrivit, eu mă înfurii la rândul meu. La început nu arăt această furie, încerc să o maschez cât de bine pot, ba chiar încerc de multe ori să fiu calmă. Sau cel puțin să par calmă. Deși simt cum căldura deja mă învăluie până la etajul 9 al tâmplelor, gata să ajungă la etajul 10- creierul, încă sunt pe poziții.
Și deși încerc să îl împac de multe ori, să vorbim despre furia lui, să încercăm să vedem unde anume scormonește ea, el tot are nevoie să o manifeste. Îi vine să lovească ceva, scrâșnește din dinți, țipă sau pur și simplu nu vrea absolut nimic din nicio propunere. Și atunci îmi dau seama că de multe ori când eu sunt furioasă, nu mai aud, nu mai văd, nu mai vreau nimic. Eventual vreau să fiu lăsată în pace, pentru că da, recunosc că aș da un șut în fund oricui. Și da, e normal să fii așa. Nu am voie sa fac rău cuiva din jurul meu, dar e dreptul meu să fiu furios, să îmi consum furia, să o exteriorizez (repet, fără violență către alte persoane, fără a face un rău care ar putea afecta), dar pot să îmi permit să țip dacă asta simt. Pot să îmi permit să dau un pumn în masă dacă asta simt.

Tot auzeam de multe ori diverse tehnici și anume să îi spui copilului să respire și să inspire. Stop. Serios? Voi faceți asta când sunteți pe marginea furiei? Vă apucați să faceți yoga instant?
Nu, nu. Eventual vreți să vă aruncați de undeva. Dar știți ce mai vreți în toată acea furie? Să cădeți în brațele cuiva. Să vă prindă cineva. Să știți că s-a terminat cu bine. Și eu cred că asta vor și simt și copiii noștri. Asta vrem și noi, oamenii mari și asta simt și ei. Este în regulă să fim furioși, dar nu este în regula să o manifestăm cu răutate și este în regulă să ne-o exprimăm pentru a putea să îi facem față. În fond, după orice episod unde furia e la cote maxime, nu vin mereu copiii noștri să ne caute brațele?

Vreau să fiu ca tine, vreau să fac ca tine, sunt un fel de burete al mamei și al tatălui meu

Acești bureți făcuți din prea multă iubire, din prea multă nevoie, care sunt de fapt copiii noștri, ne absorb tot. Tot, măi oameni buni. Griji, dorințe, gânduri, emoții grele, emoții ușoare, încercări, temeri, disperare, extaz, fericire, tristețe, melancolie, singurătate. Tot. Așa că ce pot eu să vă zic este să construiți atent la voi. Nu vă lăsați pe ultimul loc. Nu merită. Ba chiar, din contră, cu cât veți construi mai mult și temeinic la voi, cu atât veți avea mai târziu acei copii împliniți, fericiți, bine cu ei înșiși.

Construiți la voi, aveți grijă la tristețea voastră, la furia voastră, la comportamentele voastre, la sentimentele voastre, la cine sunteți voi în fața copiilor voștri și pentru ei.

Pentru că nu ați vrea ca ei mari fiind, să nu fi primit șansa de a ști cum e să faci încât să fii bine cu tine însuți orice s-ar întâmpla și prin orice ai trece.

Credit foto: unsplash.com

0