Strânge-mi puțin inima în brațe, sunt încă cea pe care ai cunoscut-o înainte de copil

Strânge-mi inima în brațe.

Mai fă tu un pas, mie nu îmi mai vine.
Sunt aceeași eu, cea pe care ai cunoscut-o dinainte de copil. De fapt nu. Nu vreau să te mint. Și nu vreau să mă mai mint. Nu mai sunt eu. Bucăți din corpul meu nu mai sunt aceleași. Sânii mei nu mai sunt aceeași. Și nici anii mei nu mai sunt aceeași. Și nici chipul meu. M-am înăsprit, știi, cum ar zice mamaia mea.
Mă supăr repede, îmi trece greu.
Nu te mai înțeleg deloc.

Când cineva m-a întrebat deunăzi dacă te mai iubesc, am stat pe gânduri. Cum se iubesc un soț și o soție? Unde reîncepe iubirea lor? Pentru că orice mi-ați zice, iubirea lor, la un moment dat, se pune pe stop. Nu devine mai mică, nu dispare, nu se îneacă, doar este apăsată cu un buton la un nivel mai jos de inimă. Și în inima ta de mamă din femeie, și în inima lui de tată din bărbat, începe să plângă a viață un omuleț care vă ia tot. Vă ia tot pe moment. Clipele, timpul, nevoile, iubirea. Și începeți amândoi să dati, să oferiți, căci sunteți datori cu toate clipele ăstea, cu tot timpul ăsta, cu toate nevoile, cu toată iubirea. Și umpleți și umpleți și umpleți.

Vă reîntâlniți uneori, dar rămâne prea puțin pentru voi doi. Sunteți preocupați să creșteți la iubirea unui copil. Pentru că e al vostru. Pentru că așa e viața. Pentru că viața te lasă pe tine acum să faci ceea ce trebuie.

Te înspăimânți, cazi, plângi, nu mai poti de fericire, apoi o iei de la capăt. Îi spui să plece dacă asta nu e viața ce și-o dorea. Îi urli că nu te mai înțelege de când ești mamă. Și tu… nici măcar tu, nu prea te mai gândești la el.
Și recunoști în sinea ta, dar nu recunoști în fața voastră.

Așa că într-o seară după ce copilul iubit dintre voi începe să mai crească te auzi cum spui strânge-mi inima în brațe, sunt tot eu, cea dinainte să avem copil.
El nu te mai aude. Tu nu știi cui îi strigi.
Dar simți o inimă în piept care se vrea strânsă. Și vreau să te întreb aici- făcut-ai bine, oare, c-ai dat toată iubirea ta din tine? Că – timp și clipe și nevoi, nu ai mai avut pentru altcineva?
Spune-mi tu, căci mie, eu îmi știu… povestea.
E a unei inimi nemaistrânse în brațe.

Credit foto:pexels.com