Mama, să nu adormi cu spatele la mine

În noaptea asta mâna mea dreaptă ține mâna lui stânga și mâna mea stângă ține mânuța lui dreaptă. Întotdeauna înainte de somn devine molcom, parca trupșorul îi devine o idee mai mic și se bagă tot în mine. Ca și cum nu ar fi crescut deloc în ultimii ani. Nu mă simt foarte bine, mă încearcă o febră, iar el prin somn încearcă să mă mângâie, să mă liniștească. Se ridică în fundulet.

Mami, vrei un ceai?
Și mă gândesc în gând că da, ce mult aș vrea, dar nu mai sunt în stare să mă ridic să îmi fac.
Nu spun nimic.

Pot să îl fac eu, continuă el. (el nu a făcut niciodată un ceai și nici nu l-aș lăsa încă, e prea mic).
Nu, mami, mulțumesc.
Pai eu vreau să beau, vin cu tine.
Și atunci mă ridic, e vreo 11 noaptea, dar ce mai contează, ceaiul e bun, chiar mi-ar prinde bine acum.

Și stăm amândoi la masa din bucătărie, el cu o cănuță, eu cu o cană și bem ceaiul fierbinte.
Și îl privesc și îmi trec prin fața ochilor toate.
Mângâierile.
Strângerile în brațe.
Râsetele lui în toate colțurile casei.
Lacrimile șterse.
Creștetul capului sărutat de nu știu câte ori.

Dar și
Certurile
Lasă-mă în pace
Nu te mai suport
Gata, odată!

Mă gândesc care din acestea o să mi le ofere înapoi atunci când va fi mare.
Mami, te simți mai bine? Mergem să dormim acum?
Și îmi dau seama că ceaiul nu era pentru el deloc, era doar pentru mine.
Și că a știut că dacă va spune că vrea și el ceai, eu mă voi ridica din pat.
Și sentimentul acesta că cineva se gândește la tine, chiar dacă ești mama lui, chiar dacă sub epiderma brațelor mele curge același sânge ca cel din substratul mânuțelor sale, e copleșitor.

Să știi că pe pământul ăsta ai făcut ceva atât de bine, atât de fără de cusur, încât există cineva care orice ar fi, îi pasă de tine. Vrea la tine. Se gândește la tine. Vrea să dormi cu fața la el.
Mai citește încă o dată, te rog. Vrea să dormi cu fața la el. Orice s-ar întâmpla de-a lungul zilei, prin câtă furie ai trece, oricum te-ai comporta, omulețul ăsta vrea să dormi la sfârșitul zilei cu fața la el, cu tot trupul tău întors către el.
Pentru că nu ar suporta altfel.
Pentru că nu știe altfel.
Pentru că nu știe cum.
Pentru că inima nu îl lasă.

Așa că, dragă mamă, pentru momentele în care te simți a nimănui, și eu știu că ai privit de multe ori cu ochii mijiți de lacrimi și că ți-ai spus în gând lasă că îl am pe el, lasă că îi am pe ei, chiar să o crezi, te rog.
Chiar ai pe cineva care noapte de noapte, până când va pleca din casa ta, și oricând va sta la căpătâiul tău, îți va șopti cu jumătate de glas:
Mama, să nu adormi cu spatele la mine.

Credit foto: freepik.com

0