Mame rămânem toată viața, spune-mi că nu simți la fel

Mame rămânem toată viața, asta nu ne-o putem scoate din inimă, oricât de greu ne-ar fi uneori.

Mame rămânem toată viața,
O să ne frământăm pumnii în rugăciuni pentru ei,
O să ne mușcăm limba de părere de rău,
O să tremuram și o să ne cutremurăm,
De bolile ce-or să vină peste ei.

Mame rămânem toată viața,
De când au țipat prima oară goi
Până când vor pleca într-o seară, poate
După un țipăt, după o ceartă mai aprinsă
Când om simți că nu-i mai înțelegem și că lumea lor nu se mai reduce la noi.

Mame rămânem toată viața,
Dar știi ce nu mai rămânem?
Nu mai rămânem toate a cuiva
Nu mai rămânem cu mâna într-o mânuță
Și nu mai avem cui să-i pregătim o masă caldă cu atâta dragoste
Și nu mai avem piele dragă s-o spălăm
Și nu mai avem mânuțe și căpșoare să îmbrăcăm.

Mame rămânem toată viața,
Dar știi ce nu mai rămânem?
Nu mai rămânem răsărituri și apusuri lângă ei,
Nu mai rămânem ani și lumânări în care să suflam în torturi colorate
Nu mai rămânem singurul om iubit de pe pământ pentru cineva.

Mame rămânem toată viața,
Dar știi ce nu mai rămânem?
Nu mai rămânem omul la care se vrea întruna,
Nu mai rămânem omul după care se plânge adesea,
Nu mai rămânem omul care va fi strâns în brațe
Cu forța mică a unui vulcan de copil.

Mame rămânem toată viața
Ni se duce în sânge
Și de acolo,
De acolo se leagă cu inima
Nu se mai șterge, nu se mai duce, nu se mai suflă.

Și atunci când vei simți,
Cumva,
Că vei fi mamă pentru totdeauna
Să știi că-i unul dintre haruri,
Să știi că-i una dintre minunile nescrise,
Să știi că e ceva ce nu o să îți mai ia nimeni
Până te vei duce de pe astă lume.

Mame rămânem toată viața
Și cred,
Vă spun drept,
Că ducem asta cu noi
Și dincolo de viață, pentru că-i ceva atât de adânc
Și-atât de plin de consum
Încât nu ne ajunge o viață întreagă pentru ea.

Nu mai rămânem însă
Ființele complete ale cuiva
Și atunci,
Atunci când asta ni se va întâmpla
Gândul că rămâi mamă a cuiva
Va fi singurul ce sufletu-ți va consola.

Sursă foto: picjumbo.com