Mami, am făcut pipi pe mine! E pregătit copilul meu să renunțe la scutece? (p)

Ne grăbim, nebuni, să ajungem… unde? Unde?

Era atât. Atât. O palmă în palma mea. O suflare pe pieptul meu. Ceva mic ce purta numele de viață. Și era al meu. Era al meu de la căpșor până la degetele de la picioare și îl priveam și îl atingeam și râdeam ca un om prost. Dar nu prost de neștiință, prost pentru că poate iubi atât într-o secundă. Pentru că eu mi-am cunoscut copilul într-o secundă și atunci l-am și iubit. Pe loc. Crud. Până în carne. Până în inimă. Și tot am facut greșeala asta despre care vă vorbesc.

M-am grăbit să ajung cu el acasă. Să doarmă în pătuț. Să nu-l mai legăn atât. Să nu mai fiu continuu lângă el.
Și oare când se ridică? mă întrebam.
Dar când va merge singur? Și când va mânca? Și când va vorbi?

Dar știți ce nu m-am întrebat niciodată, dar niciodată? Oare când va pleca de acasă? Căci la simplul gând, mi-am înghițit cuvintele și-am bufnit în plans. Ce fraieră am fost.

Scriu acest text pentru a vă povesti despre cum a fost la noi experiența oliței.
În primul rând, olița ar trebui să fie o poveste frumoasă pentru orice copil.
Iar pentru părintele oricărui copil, olița ar trebui să reprezinte un ajutor, nu o datorie, nu un maraton cu alte mame și sub nicio formă, un chin.

Olița nu trebuie să fie chinul copilului nostru, ci doar unul dintre prietenii fără grai care îi vine în ajutor pe drumul transformării sale din bebeluș în fetiță sau băiețel.

CE A FUNCȚIONAT LA NOI ȘI CE A AJUTAT?

Dacă cu toate celelalte ce vi le menționam mai sus am greșit, grăbindu-mă nebună, cu mersul la oliță nu am făcut-o. Nu am simțit niciodată nevoia sau că e absolut necesar ca Marc să învețe să facă la oliță cât mai repede.

Pur și simplu, instinctiv am gândit și am simțit că îmi va spune el când va simți. Nu știu dacă suntem un caz norocos, dar așa a fost la noi. Am fost liniștită și nu mă agasau vorbele celor din jur și chiar vă rog să nu o faceți și voi:

Dar când îl puneți la oliță?
Încă face în scutec?
Dar mai folosiți scutec, așa copil mare?
De ce nu îl pui la oală?
De ce te mai complici cu scutecele?
Păi când îl înveți, la zece ani?
Nu știu pe voi, dar pe mine copilul meu mă însoțea ab-so-lut oriunde. ORIUNDE. Exact, chiar și la toaletă, la baie, tot tacâmul.

CUM NE-AM PREGATIT?

Am profitat, da, recunosc, de toate aceste momente în care mă însoțea la baie sau dincolo de ușa acesteia, pentru a-i povesti ce se întâmplă acolo. Și mai ales, pentru a-i ARĂTA. Ei doar fac ce văd la noi, nu?

Astfel, mi s-a părut că cel mai potrivit ar fi să îi arăt ce fac eu atunci când mă scăpa treaba mică și treaba mare. I le-am spus pe numele “diminutiv”, ne-am jucat folosind aceste noțiuni cu animăluțele de pluș. Astfel, din când în când pe fiecare animăluț de pluș îl scăpa ceva și Marc îl ducea la oliță.
Trebuia să îi dăm jos pantalonașii imaginari, îi arătam cum trebuie să se așeze și îi explicam că trebuie să stea atât cât simte el nevoia și să facă atunci când se simte pregătit. Apoi trăgeam apa și spălăm mânuțele animăluțului de pluș (ne prefăceam că o facem).

• 

Nu am o rețetă minunată, într-o zi pur și simplu Marc (2 ani și 5 luni) a apărut în pragul ușii și mi-a spus că vrea și el să facă “pipi” ca mama. Nu am fost pregătită atunci, noi încă nici nu aveam olița cumpărată, l-am pus pur și simplu pe WC și el a făcut și asta a fost tot. Asta nu înseamnă ca am cucerit sau câștigat ceva. Normal că ulterior au apărut și accidente și aici cred că trebuie să avem grijă cu toții, pentru că ne putem întoarce fără să ne dăm seama, de unde am plecat.

Să încercăm să nu îi criticăm, să nu le spunem că nu este voie, că nu este bine, că nu este normal. Ba da. Este perfect normal ca un copilaș să facă în pat până la vârsta de cinci-șase ani (dacă se repetă foarte des după această vârstă, este recomandat să consultam un specialist). Să avem grijă să nu îi certăm și să nu îi pedepsim, oricâte accidente ar avea loc. Mie mi-a spus soțul meu această informație și de când am știut-o am fost liniștită să accept și să cunosc că e un fapt normal și întâlnit la toți copiii.

Marc avea momente și momente. De cele mai multe ori își dorea să facă direct la WC, apoi ne-am gândit că potrivit ar fi să îi cumpărăm olița lui, să știe că îi aparține, că este un obiect personal și intim și că o poate folosi total când el dorește. Așa că am luat o oliță și i-am spus că este scăunelul lui, doar al lui, îi dădea un sentiment de siguranță, mult mai mare decat în cazul WC-ului, punand piciorușele pe podea și simțindu-se mai sigur.
Desigur, puteți opta și pentru reductor, dar nu uitați să îl luați împreună cu un înălțător.

CE ESTE CUNOSCUT DIN PUNCT DE VEDERE AL SPECIALIȘTILOR ȘI AL ACADEMICIENILOR PEDIATRI?

• ca părinți, să cunoaștem și să acceptăm că NU EXISTĂ vârstă fixă pentru a începe antrenamentul la oliță;
• experiența oliței e fix ca orice alt copil, unică și diferită. Astfel, fiecare copil alege SINGUR când vrea să o cunoască și să se împrietenească, rolul nostru fiind de a o introduce;
• se recomandă ca mersul la oliță să nu se întâmple mai devreme de 2 ani (24 luni), pentru că FIZIC copilașii POT FI pregătiți de la vârsta de 18 luni, dar COGNITIV sunt pregătiți abia după 2 ani (mai exact, vezica urinară s-a maturizat îndeajuns încât să întârzie urinarea sau scaunul, dar copilașul nu este pregătit să asocieze ceea ce simte cu olița, nu e pregătit complet de a finaliza procesul, nu își aminteste mereu că trebuie să facă și cum trebuie să facă).

ESTE COPILAȘUL MEU PREGĂTIT SĂ ÎNCEAPĂ ANTRENAMENTUL LA OLIȚĂ? 

• trebuie să poată sta în funduleț, să se ridice și să MEARGĂ BINE;
• trebuie să poată spuna el singur că are nevoie să facă și mai important de atât, să exprime clar că vrea să facă pipi sau caca și să pornească înspre baie;
• trebuie să aibă control absolut asupra mușchilor implicați în procesul urinării și defecării.

CUM ÎNCEP PUR ȘI SIMPLU? 

• îi vorbești despre tot procesul, poți folosi cărți, jocuri de rol sau cel mai la îndemână propriul model- voi, părinții, care faceți același lucru. Îi arăți totul cap- coadă, de la mers fuguța la baie până la spălat pe maini;
• îi arăți olița și cum se folosește. La început, îl poți lăsa să stea îmbrăcat pe ea, o dată pe zi, creând o rutină, apoi îi spui că se folosește când este dezbrăcat, îi poți lua ceea ce are în scutec și pune în oliță pentru a-i crea asocierea mai ușoară de înțeles;
• atunci când te anunță că are nevoie, îl duci cât mai repede la ea, fără a-l FORȚA să stea pe aceasta, în cazul în care nu dorește sau nu manifestă deloc interes;
• rolul nostru este doar să i-o prezentăm de fiecare dată ca opțiune.

PS. Vă zic sincer, pe mine m-a ajutat și faptul că de fiecare dată când pe el avea nevoie la baie, foloseam și eu toaleta pentru a-i arăta că e ceva perfect normal. Astfel, el a început să aibă mai multă încredere în el, a funcționat după “fac cum face mami” și a fost bine. Normal că după ajungem și la subiectul intimității, dar le luăm pe rând, cu pași micuți.

CÂT DUREAZĂ TOATĂ ÎNVĂȚAREA?

Pot fi câteva zile sau câteva luni. Trebuie să aveți toată răbdarea din lume și să fiți acolo ca sprijin, nu ca urmăritor, pentru că fără să vrem, putem să îl frustrăm sau să îl inhibăm pe copilul nostru.

Daca simțiți câtuși de puțin că ați început prea devreme, că începeți să forțați, că totul devine tortură de ambele părți, puteți să faceți o pauză, luați-vă dupa instinctul vostru de mamă, nu are cum să dea greș.

RENUNȚĂM DE TOT LA SCUTECE? AȘA, DINTR-ODATĂ?

Aici fiecare familie și copilaș funcționează cum simte. Noi am început acest antrenament vara, ne-a ajutat foarte mult mediul și faptul că era cald, că nu foloseam multe haine pentru înfofolit și că puteam schimba oricând, fără deranj prea mare, hăinuțele ude. La noi, cel mic mi-a spus că nu mai vrea scutec. Doar ziua. L-am ascultat și l-am lăsat cum a cerut el. Au fost vreo 3-4 luni aproximativ în care a stat fără scutec ziua, dar încă foloseam scutec noaptea.
Apoi, treptat, am început să nu mai folosim nici noaptea în momentul in care dimineața am observat că scutecul era complet uscat. Practic, a mai durat încă o lună- două să renunțăm și la scutecele de peste noapte.

În prezent, Marc (3 ani și 3 luni), are nopți în care se întâmplă să mai scape în pat, chiar și zile la rând. Este normal și nu e nicio rușine și aș vrea să vă spun asta ca să știți că nu trebuie niciodată să ne comparăm copilașii. Chiar fiecare are ritmul său de creștere și de adaptare.

ALTE SFATURI PENTRU NOI?

Da, ceea ce la noi a mai funcționat a fost, mai ales la inceput, să îi amintesc la maximum două ore sau să îl întreb dacă are nevoie să facă la oliță sau să mă însoțească pe mine. De multe ori făcea și el, deși nu exprima mereu verbal că ar fi avut nevoie.

De asemenea, vă recomand să nu folosiți dulciuri sau alte recompense pentru faptul că a făcut la oliță. Normal că ne bucurăm, normal că ni se întoarce lumea la 180 de grade, pentru că puii noștri cresc, dar este de ajuns să le spunem, să îi felicităm (fără exagerări) și să le arătăm că suntem mândri de ei.

Nu vă încurajez să începeți mersul la oliță când în familie apar anumite schimbări majore: mutat, certuri, separări, începerea creșei/ grădiniței, perioade de boală ale copilașului sau orice care îl afectează. El trebuie să fie bine și fericit și să întâmpine această noutate ca pe ceva natural, nu impus.

CE OLIȚĂ NE RECOMANZI? 

Din toată inima, olița Potette Plus, de la Kidscenter.ro. O găsiți aici în muuulte culori și o recomand mai ales pentru beneficiile pe care le aduce și mediului: este portabilă și foarte ușor de folosit!

Olita Potette Plus costă 80 sau 89 lei și vine împreună cu 3 pungi biodegradabile și cu o pungă pentru transportul ei. Ce mi-a plăcut tare de tot la ea e că poate fi folosită în două moduri:

• o putem lua după noi, pentru că e mititică, încape într-o geantă, are pungi biodegradabile unde punem caca/pipi, pe care le aruncăm imediat fără a polua, o putem folosi în tren, în aeroport, când ieșim în oraș la restaurant și nu vrem ca cel mic să folosească toaletele publice, la drumuri lungi cu mașina, unde simțiți voi;
• este o oliță pliabilă, se poate folosi fixată pe podea, dar și ca reductor, direct pe vasul de toaletă.

Varianta Premium mi se pare cea mai bună alegere pentru băieței, pentru că vine în plus cu o protecție pentru partea din față numai bună pentru a împiedica stropirea, dar și cu mânere laterale pentru ca cel mic să o simtă stabilă când o folosește.

Tot pe site găsiți și acest liner reutilizabil pentru varianta în care alegeți să o țineți drept oliță pentru casă și așa de fiecare dată veti curăța doar acest liner. Au și pachete, destul de avantajoase la preț, le puteți vedea aici.

Kidscenter oferă transport GRATUIT pentru toate comenzile din România, indiferent de valoare și dacă folosiți codul MICULMARC10 aveti o reducere de 10 % la toate produsele de pe site!

La plata cu cardul mai aveți încă 5% reducere. Codul MICULMARC10 este valabil până la data de 15 martie și se cumulează cu celelalte beneficii (livrare + plată card).

Și încă ceva! Fiti liniștiți, totul o să fie bine. Este un proces natural prin care o să vedeți suișuri și coborâșuri, fiți lângă cel mic cu tot dragul și răbdarea, chiar are nevoie de voi. Nu uitați că orice gând mai puțin bun sau frustrare din partea voastră o va simți și copilașul.

Fiți siguri pe voi și împăcați că ați mers lin în drumul spre om mare pe care îl are de parcurs puiul vostru.