Tu știi de unde vine un copil?

Vine din bătaia inimii mamei lui. Vine din încrederea că viața asta merită trăită de două ori. Vine din încercarea că poți fi mai bun. Vine din crăpăturile tale. De acolo se naște și crește. Se urcă pe viața ta așa ca o iederă, ca o sămânță care nu poate făr’ de tine.
Tu-i ești apă, soare, rădăcină. Tu-i ești pământ.

Un copil vine din raiul în care până și ateii cred.
Un copil vine din dorința pe care n-a putut nimeni s-o întreacă-n lumea asta.
Un copil vine din tine, din mine, e ceva ce nu poți prevedea, întruchipa, imagina până nu-l ai, până nu-l atingi, până nu-l iubești.

Un copil vine dintr-o femeie și-un bărbat cărora nu le mai ajungea fericirea.

Un copil vine din nepăcat. Vine fără aripi, ca tu să coși la ele toată viața.

Un copil vine din orizonturi nefrânte, din lumi în care nu s-a inventat suferința.

Un copil vine din prima minune a lumii. Vine din facere și tot ce aduce el nu se
poate desface: nu ai cum să te lepezi de copilul tău. Nu ai cum să dai cu piciorul unei iubiri care se agață de tine cu toate celulele din ea.

Un copil vine din tine.
Adu-ți aminte de asta de fiecare dată când te întrebi dacă e bine să îl păstrezi, de fiecare dată când ți-e greu până la culmi cu el, de fiecare dată când crezi ca ar fi fost altfel fără el.
Vine din tine.