Poate că era vorba de niște conectare

Când furia mea e mai mare decât a ta,
Când nu te înțeleg,
Când suntem în două direcții opuse și frânte:
Mama, deschide-mi ușa.
Pleacă de aici.
Ți-o spui, în minte,
Apoi îți calci peste gândul negru
Și ușa o deschizi.

Cu ce greșesc?
Te întrebi și stai puțin să te gândești
De ce face atât de rău
Și de ce nu înțelege
Să doarmă odat’,
Să termine de mâncat,
Să mergeți mai repede,
Dar, poate, știi
Ăstea toate nimic nu ar conta –
Dacă tu ai fi bine.

Dar poate, știi,
Timpul e-un greu de descifrat
Pentru un pui de suflet.

Ce-i timpul pentru el?
Căci puzzle sigur nu e.
E ceva ce-i fură din mama,
E ceva ce-i fură din tata,
Din ce-i al lui
Și atunci nu faci decât
În genunchi să te lași
Și să-l îmbrățișezi
Poate că era nevoie de atât,
Poate că avea nevoie de atât,
Să îi spui că ești acolo,
Dar ai nevoie de puțin tu singură –
Timp și spațiu.

Dar te întorci, mama?
Mă întorc.
Și atunci, el te-a lăsat
Și a plecat spre jucării și-n camera lui plină,
Dar goală fără mama lui.

Poate că era vorba de niște conectare
Înainte să pleci,
Înainte să rămâi singură
Sau înainte să nu stai lângă el.

Așa că de fiecare dată când haosul îți bate la geam
Mai îngenunchează, mamă, încă o dată
Și asigură-l că ești.

Adu-ți aminte.
E despre niște conectare.

Photo credit: unsplash.com