Maternitatea e a naibii de grea, dar copilul tău, dragă mamă, nu rămâne în palma ta

Da, nașterea e grea.
Alăptarea dacă nu merge de la bun început, e grea.
Tot ceea ce i se întâmplă corpului tau, de la emoții care bubuie în tine până la cicatricea aceea care te spintecă la fiecare mișcare, la fiecare așezare, e greu.

Și nopțile care vin.
Și durerile lui pe care nu știi cum să le sfârșești.
Și tu care la un moment dat te vei simți singură. Unde au plecat toți, te vei întreba.
De ce tatăl lui stă dincolo de ușa asta, de ce nimeni nu spune și nu face nimic? Păi, dragă mamă, prea puțini o știu, prea mulți au uitat.

Și în punctul acelea toate ți se vor părea grele de tot.
O să îți vină să trântești, să țipi, să fugi de acasă. Nu prea vei face nimic din acestea, poate doar vei urla mut în tine.
Mâna aceasta de om care-ți încape în mâna ta cu totul, va crește.

Tu o să vezi negru acum, dar șterge-ți lacrimile, te rog, și simte-i mirosul. Simte-i viața cum bate în el. Simte-i ochii ce încă nu te văd și inima-i care totuși te cunoaște.
Simte-i pumnul acela mic cum te strânge. Cum se agață de tine.
Ești tot ceea ce are el.

E al naibii de greu, dar și tu știi că merită. Spune-ți asta. Merită tot și pe tine. Te merită pe tine să îi fii mamă, altfel nu s-ar fi născut din tine.

Matern –
I-au spus.
Eu aș fi spus
Un lanț pe care nu ai cum să-l rupi
Sau poate
Contopirea
Celei mai frumoase stea
Cu strălucirea.

Matern –
I-au spus
Și nu s-au mai găsit cuvinte.

**
Spune-mi un cuvânt ce-ți vine-n minte când te gândești la tine mamă.

Foto credit: Rafael Henrique on pexels.com