Bună, micuțule

Am tăcut.
Mi-am înghițit pe rând
Cuvinte,
Șoapte,
Urlet-
Două liniuțe roz,
Pale
Pe-un băț micuț în palma-mi.

Bună.
Cine ești tu?
Sâmbure de pepene.
Sămânță de grâu.
Miez din cuibul unei nuci.
O aplicație-n telefon.

Bună.
Ai bubuit o cameră întreagă
Cu sunetul inimii tale
Și atunci am știut că exiști
Chiar dacă doar în mine
Dar te-am auzit
Și parc-a fost puțin mai mult
Decât doar să știu că ești.

Bună.
Ai început să crești în mine.
Mi s-au umflat mâini și picioare
Și sâni și coapse,
Șolduri
Și atunci am știut că tu ești cineva din mine –
Poate marea,
Poate o lacrimă,
Poate ceva din soartă rupt și pus în amăgirea unei zile.

Bună,
Tu cine ești, micuțule?
Și de ce plângi?
Mi-e frică de mor să te ating
Uite-l pe tati –
Vrei să te țină el în brațe?

Bună.
Eu mă numesc mama.
Îmi pare rău dacă nu știu ce să spun mai mult,
Dar cred că sunt gâtuită de emoții,
Cred că-mi vine să plâng,
Dar nu de supărare
Ci de prea multă fericire
Oare tu știi cum e să plângi de la prea multă fericire?

Buna, te leagăn
Te prind acum în brațe
Și ne alergăm prin holul casei
Mă ții de ăștia doi obraji
Îmi mângâi părul meu lung
Dă-l la o parte, mami –
Spui –
Să stau pe tine, mami.

Tac.
La fel înghit
Cuvinte,
Șoapte
Mut.

Mă las și eu pe-al tău căpșor
Și-ți spun același prim cuvânt:
Bună, micuțule.

Credit foto: unsplash.com