Dacă tu mă vezi așa, ce mai contează ce pot ei să spună?

Pot să mă facă urâtă.
Să râdă de nasul meu cârn.
Să se mire de șoldurile-mi lățite,
Să mă arate cu degetul, să șușotească despre cum mă îmbrac.
Dar tu, tu mi-ai zis azi că am rochia cea mai frumoasă
Și cu-ale tale mâini mi-ai prins obrajii.
Între palmele tale, m-am simțit alt om.
Cel mai frumos om de pe pământ.

Pot să îmi spună că sunt slabă de înger,
Că prea plâng din orice,
Că sunt pesimistă și moale.
Dar tu, tu m-ai făcut să te apăr cu dinții,
Să împing contra morilor de vant,
Să calc peste munți,
Să sparg stânci –
Tu, tu ai făcut din mine alt om.
Cel mai puternic om de pe pământ.

Pot să îmi spună că nu sunt o mamă prea bună
Că prea te țin sub inima mea,
Că prea scriu așa mult despre tine,
Dar tu, tu poate într-o zi vei citi pe-undeva
Și te vei mira de-ale mele rânduri și pagini umplute de tine.

Pot să îmi spună că nu te-am crescut așa ca la carte,
Că prea ești slăbuț,
Că prea ești retras,
Dar tu,
Tu ești al meu, așa cum ești. Cu bune, cu rele, cu furii și cu fericiri.

Tu, copile, tu m-ai făcut pe bune alt om.
Mai drept, mai sincer, mai sigur pe el.

Mai întâi mi-ai desenat calea.
Apoi ai pus pământ și apă la trăirile mele.
Și apoi, apoi ai mai făcut ceva.
Mi-ai spus cu voce tare:
|Mami, ești cea mai bună.|
Iar daca tu mă vezi așa,
Ce mai contează ce pot ei să spună?

Nu mai au nicio putere.
Dispar în fața ta orice umbră,
Orice vorbă rea,
Orice slăbiciune a lumii.

Tu. Tu faci ceva ce nu poate nimeni.
Mă faci sa fiu omul cel mai bun de pe pământ.
De la tine, copilul meu, asta e pur și simplu viața
Cum n-am trăit-o niciodată, nicicând.

Foto: Colorful Stories by Ana Maria Itu