Dar când nu mai e nimic, e totuși mama

Iar mama ta sunt eu.
Și când simți că nu mai e nimic în jur
Când n-ai cui să-i lași în palmă o lacrimă
E totuși mama, iar mama ta sunt eu.

Și când nu mai vrei să vezi vreun om
Când te-ncearcă o supărare
Sau când neînțeles tu te găsești
Vino aici, copile, e, totuși, mama –
Iar mama ta sunt eu.

Și-atunci când vrei să spui o confesiune grea,
Când ai făcut ceva greșit,
Când ai făcut ceva urât,
Când n-ai știut și ai pecit-o
Întoarce-ți ochii către mine
Și spune-mi tot
E totuși mama ta în viață
Iar mama ta sunt eu, copile.

Și când nu vei mai putea urca la deal,
Când te găsești fără putere,
Când calea n-o mai vezi pe aceea bună
Adu-ți aminte că-ntr-o casă
Stă totuși mama ta
Iar mama ta sunt eu.

Acum la anii tăi micuți
Tu încă-mi cauți chipul
Atunci când vreo durere ai
Sau singur și speriat te simți
Pentru că mie, mie, mamei tale

Mi-ai povestit toate coșmarurile,
Mi-ai lăsat toate dorințele,
Mi-ai respirat prin pori tot ce ai trăit,
Pentru că eu sunt, totuși,
Mama ta.

Așa că atunci când simți că nu mai e nimic
Că întuneric s-a făcut pe drumul tău
Uită-te-n spate, măi, copile
Și vei vedea o luminiță
E de la geamul mamei tale
Iar mama ta sunt eu.

Cobor
Și vin să îți aduc
Lumină.

Foto: Colorful Stories by Ana Maria Itu