Tu, fărâmă de om

Tu, fărâmă de om, luminează-mă. Uneori uit că întunericul nu duce nicăieri și că nimeni n-a răzbit în el de unul singur.

Tu, fărâmă de om, ascute-mi mintea.
Uneori uit că iubirea nu ține de cald, de foame și de sete.

Tu, fărâmă de om, ține-mă în viață.
Să pot să te învăț, să îți arăt, să-ți duc urmele pe căi bune.
Dar nu mă ține în viață c-ai fi dator pentru asta. Ține-mă în viață prin simpla-ți putere de a fi.

Tu, fărâmă de om, odihnește-ți capul la mine pe piept. Spune-mi secrete, spune-mi fricilor pe nume, spune-mi dorințe, dar mai ales, dureri.

Tu, fărâmă de om, fă-mă mică încât să te pot face eu mare. Să-ți înțeleg lumea la orizontul umerilor tăi, să nu mai greșesc atât în lung și-n lat.

Tu, fărâmă de om, fă-mă cruce. Ca să-ți stau sub pernă la răscruci.

Tu, fărâmă de om, fă-mă sobă. Ca să-ți încălzesc degetele și picioarele.

Tu, fărâmă de om, fă-mă piatră. Ca să-ți fiu cărămidă în casa ce vei crește.

Tu, fărâmă de om, fă-mă lună. Să mă privești când dor îți e de cer.

Tu, fărâmă de om, fă-mă nuc. Să stai la umbra mea cand nu știi încotro să pierzi tristețea.

Tu, fărâmă de om, fă-mă pâine caldă, ca să-ți fiu pe masă.
Tu, fărâmă de om, fă-mă păr frumos și des, să-ți păzesc gânduri și căpșor.

Tu, fărâmă de om, fă-mă o mamă.
Oi porni cu dreptul, oi merge și cu stângul. Greșeli, cred, voi face multe.

Tu, fărâmă de om, arată-mi că bunătatea vine întotdeauna, nepătată.

Credit foto: Louis Blythe- stocksnap.io