Să-l crești

Să-l zămislești,
Să-l duci pe umeri,
Să-l speli noapte de noapte,
Să-l săruți
Să-l cureți
De ce-i rău al lumii
Să-l crești –

Și să-l ții în două palme
Apoi în ele să nu mai încapă.

Să-i vorbești,
Să-l asculți,
Să-l ții de mână,
Să-i arăți pe unde și încotro
Să-i cânți pe plânsete
Să-i dansezi pe râsete
De tot ce-i faptă nouă în el
Să-l crești –

Și să-l ții în două brațe
Apoi în ele să nu mai încapă.

Să-l învelești,
Să-i mai dai niște bănuți din când în când,
Să-i spui despre tine,
Despre tată-său,
Despre ai voștri,
Să-l mustri
Să-l îngrijești
De tot ce-i boală și pericol
Să-l crești –

Și să-l ții lângă tine tot
Apoi acolo să nu mai încapă deloc.

Să se faca înalt,
Să se faca bun,
Frumos –
Acel al tău copil duios
Un pribeag acum al lumii
Și să-ți lase dor și scâncet –

Și să nu-l mai crești
Căci mare e acum
Și nu mai poți asta s-o spui –
Tu, mama cu ridurile lăcrimânde-n ochi

Să-l crești încât să-l mai iubești
Dincolo de astă viață,
Să-l crești încât să-l mai privești
Dincolo de soarele
În fața căreia te vei lăsa
Tu mamă în prag de stingere a tinereții –

Să-ți plece toți cocorii
Pe care ai zburat cu inima
Să-l poți a-l crește doar ca să-l privești
În lumina unei dimineți.

Credit foto: shutterstock.com