Povestea I: Crina

Își linse buzele și simți o senzație ciudată. Ca și cum băuse mult, ca și cum nu mâncase deloc, din stomac îi veni o goliciune penetrabilă. Își strânse pătura între mâini și-și acoperi umerii și gâtul. Tuși. În spatele ei simți micuțele mâini cu unghii care-i trăgeau pătura. Nu avea chef. Și-o trase mai tare de data aceasta, peste cap, să-și continue ce visa.

Atunci își daduse seama că visase tot.
-De ce esti așa fericită azi? Ce naiba ai? o întrebase soțul ei când o văzu în baie cum îl ștergea de căcat la fund pe cel mic.
-Da’ tu de ce ești așa ciufut? Spală vasele. Sunt de azi-noapte și ai zis că le speli.
-Le spăl, ți-am zis. Nu tre’ să-mi zici de o sută de ori.

Crina continuă să-l șteargă la fund pe cel mic și fluiera. Punea mult săpun și nu se grăbea deloc. Pe o parte a fundului și pe cealaltă, gata, acum e gata. Și nici măcar nu plânge, ceea ce e mai mult decât perfect, gândi.

-Fac omletă?
-Fă ce vrei, răspunse Crina, făcând pași de balerină cu bebelușul dezbrăcat între palme.
-Tu chiar ai înnebunit, pe bune.
-Și tu chiar ai probleme, conchise ea.

Se întinse în pat.
Bebelușul gângurea.
Soțul ei nu îi mai zisese demult. Că e frumoasă, că o dorește. Sau nici măcar iubita.

În vis se făcea că ea suna pe cineva. Că îi spunea vreau să ne împăcăm, îmi pare rău că am fost aiurea cu tine, știii…
– Șșșt, iubita, vin acum la tine. Vin.

Asta își amintea din tot visul de azi-noapte. Băgase scutecul pe un picioruș al bebelușului. Îl mai avea de băgat și pe celălalt, să-i ridice fundulețul și gata. Se gândi de ce naiba diminutiva tot la bebeluș: funduleț, mânuțe, scutecel. Ce cuvinte tâmpite.

Apoi se gândi la vin, acum, iubita. Vin.
Și se simțea atât de bine. Simțea că îi fusese de ajuns visul acela despre habar n-avea cine și despre ea. Fusese de ajuns.

Strâmbă din nas. În casă mirosea a ochiuri arse.

Credit foto: shutterstock.com