Copiii vor doar să simtă. Să simtă, da. Că sunt ai cuiva

Și acel prim cineva ești tu, mama lui. 

Apoi, poate, tatăl, bunica, bunicul, mătușa, nașa, nașul, prietena ta, vecina, tatăl prietenei tale care și ea e mamă. 

Să simtă că sunt ai cuiva.

Să simtă că atunci când ești jos cu el pe covor nu ești în altele. În griji de oameni mari, în îndoieli și frustrări. Să simtă că ești tot al lui, toată a lui, că doar pe el îl vezi și îl asculți. 

Are nevoie să simtă că tu ești a lui. Să simtă că el e al tău. 

De ce ne mirăm când proprii noștri copii se duc și se ghemuiesc în alte brațe? Ale bunicilor, ale prietenilor, alte brațe decât ale noastre? Pentru că aceia, aceia ce-i primesc, i-au făcut să simtă asta. Că ei sunt ai cuiva. De aceea ei iubesc un-doi. Ei clipesc și iubesc. De aceea pentru ei iubirea nu se măsoară în cifre, în grade, în vârstă, în cine-i mai bogat ori mai sărac. 

Copilul își va iubi bunicul, dar va iubi și un gândac pe care-l privește fascinat, pentru că, vezi tu, așa-s copiii. 

N-au nevoie de dovezi, de explicații, de compromisuri ca să iubească. 

Au nevoie doar să le dai timp, să le dai din tine cu adevărat, să fii pentru ei. La greu, la bine și iar la greu. 

Copilul nu o să-ți ceară cheia să deschidă casa aia nouă pe care te-ai chinuit cu atâtea credite și economii să o iei, dar îți va cere pătura cea mai moale ca să-și învelească mama. 

Copilul nu o să-ți ceară nici haine de firmă, nici ultimele jucării apărute, dacă tu îi vei arăta că e frumos și-n hainele purtate poate la mâna a doua sau a treia și jucându-te cu el cu două bețe și trei castane, dar inventând cea mai frumoasă poveste a lumii cu ele. 

Vezi tu, da… copilașul acesta al tău nimic din ce nu ai nu-ți va cere. Asta va fi doar în gândul tau, în supărarea ta, în neîncrederea ta ca părinte că nu îi poți oferi aia și aia și aia. 

El o să te vrea pe tine acolo întreg, cu inima funcțională, cu mintea curată, cu o vorbă bună către tatăl său, cu o încurajare pentru mama sa, cu multă caldură de la amândoi. 

Copilașul acesta, ascultă-mă bine de tot, va vrea de la tine atât: să simtă că este al vostru. Al mamei și al tatălui. Să simtă că voi sunteți echipă, că unul aleargă și celălalt aplaudă pe parcursul maratonului și așteaptă cu apă la sfârșit. Voi, tu mama, tu tata, trebuie să fiți echipă. Scut. Întreg. Să fiți o ființă din doi întrupată. 

Să fiți umărul lui. Steaua. Speranța. Direcția. Să fiți acel cineva. Cineva- ul copilului vostru. 

Cum vă spuneam, ei n-au nevoie decât să se simtă ai cuiva.

Care îi iubeste. 

Cineva. 

Și s-o faca nu mult, ci… al naibii de mult. 

Credit foto: shutterstock.com