Scriu ca să erup și cum o fac

Scriu ca să erup. Scriu ca să dau tot afară. Scriu, pentru că e terapie. Scriu, pentru că e empatie. Scriu, pentru că e mai ieftin, pentru că nu am nevoie decât de un pix și o hârtie. Sau, cum vrei tu: un laptop, fie vechi, fie în orice stadiu, numai taste bune să aibă.

Scriu, ca să nu tac. Ca să urlu, să dau mai departe, să înfrunt prin negru pe alb tot ce e fațadă, tot ce e mediocritate ori banal. Scriu ca să mă reprezint. Scriu, pentru că altfel nu știu ce m-aș face și nu știu cine aș fi. Scriu ca să mă regăsesc ca mamă. Scriu ca să mă oglindesc ca femeie. Scriu, ca să mă dezvălui ca om.

De ce scriem? Și ce înseamnă a scrie bine?

Despre toate acestea și încă puțin mai mult am învățat la un eveniment frumos, cu oameni frumoși, cu organizatori de zece plus și cu o atmosferă care mi-a dat încredere, inspirație și siguranță de sine.

Vorbesc despre Digital Parents Talks, ediția 20 (Cum să scrii bine) ale cărei mame (Parenting PR– Ana Nicolescu și Lavinia Pavel) s-au ocupat cu de toate fără de cusur: de la găsirea unui restaurant cu bucate de-te-lingi-pe-degete, la alegerea unui loc de socializare, până la întreținerea unui public de bloggeri părinți cu un maestru în arta scrisului de la care am luat lecții de ținut minte pe mai târziu.

Maestrul despre care vă vorbeam este unul la feminin. Da, da, exact așa cum ați citit. Este Liviana Tane, părinte The Writing School + The Writing Journey și partener The Storytailors.

Cu o experiență de ani buni în mass-media și un trecut anevoios demn de o nuvelă, Liv (așa îi spunem noi și sună tare drag pe romângleză), vorbește cu fler, vorbește cu o energie de vulcan, vorbește și te face să iei acum creionul, pixul ori stiloul și să scoți din el toată mina, toată cerneala. Adică te face să scrii cu totul, să te încăpățânezi, să te stăpânești, să îți găsești limite sau să zbori dincolo de orizonturi.

Cum?

Aș putea face cu ușurință un fel de decalog al Livianei. Ea spune așa:

Scrie despre ce știi. Scrie despre ce știi cel mai bine. Fără perdea. Îmbată-te dacă vrei, prefă-te că ești beat, sau de nu, simte-te ca unul beat atunci când scrii. Bea tot alcoolul din cuvinte, asboarbe-l pe foaia de hartie și vezi ce iese. Întreabă-te mereu : de ce, de ce, de ce. Continuă să scrii.
Dacă nu știi ce să scrii, nu vine nicicum, scrie o propoziție adevarată. Continuă cu de ce.
Inspiră-te de la oameni. Cei de lângă tine sau cei de lângă cei de lângă tine. Sau deschide telefonul. Uită-te în arhiva pozelor. Ia de acolo idei, amintiri, fotografii de moment și transformă-le în povești.
Fii ca un soldat. Trezește-te, scrie cu ceasul lângă tine. Să ticăie, să îl auzi, scrie cu program și la program. Impune-ți, stoarce-te, creează în fiecare zi o rutina de scris. De la 6 la 7, sau de la 8 la 9 sau la ce oră vrei tu. Dar să fie clar: scrie un minimum de cuvinte pe zi sau creează-ți un timp dedicat doar scrisului în care totul, dar totul, de la telefon, la radio, la ușa camerei să-ți fie închise.
Continuă să scrii chiar și atunci când nu mai știi nimic. Aruncă-le după, de simți nevoia, dar continuă să scrii.
Intr-un pumn fă niste bilețele. În altul, la fel. Dintr-un pumn alege unul. Din celălalt altul. Combină-le. Imaginează-ți un colaj și dă-i viață. În primul pumn vei fi pus cuvinte sau noțiuni concrete, în celălalt pumn vei fi avut termeni abstracți. Vezi ce iese. Fă din cele două o poveste și joacă-te cu ea fără să te întrebi unde duce neapărat.
Scrie cu structură: trasează clar ideea, documentează-te, caută-ți și fii conștient de perspectiva din care scrii, începe să scrii. De la abstract coboară spre concret și despacheteaz-o cât mai ușor, simplu și concret în fața publicului pentru care scrii.
Da, dacă mă citești și dacă scrii la rândul tău, înseamnă că scrii pentru cineva. O persoană, două, trei, un grup, o comunitate. Găsește-ți publicul și odată avut, pune-ți întrebările acestea: care e povestea, de ce scriu, pentru cine scriu? Dă o tură și pe baricada cititorului. Întreabă-te, din papucii lui, următoarele: ce vreau să transmit, de ce acum, de ce ar citi cineva?
Scrie așa cum vorbești, dar corect gramatical; folosește verbe la timpul prezent (timpul cel mai puternic) pentru un bun impact, scrie cu detalii luate din toate cele cinci simțuri, începe abrupt, aruncă la gunoi adverbele, folosește dialogul și descrierea, pune titlurile cele mai potrivite (numere, adresări directe, întrebări, cuvinte cu impact).
Rescrie. Repet. Rescrie tot ce ai scris. Întotdeauna. Sau, mai pe înțeles, trezește-te din beție. După ce ai scris, lasă hârtia undeva să dospească. În timpul acesta, dă-i voie beției de cuvinte să treacă. Bun, odată ce te-ai trezit din mahmureală, începe să rescrii.

Liv nu a venit și ne-a vorbit direct despre decalogul acesta. Nu, nu vă speriați, așa îi spun eu (cele zece porunci), ea este un om deschis, plin de entuziasm și te va face să te descoperi la un alt nivel în ceea ce privește scrisul. Liv a intrat în sală, ne-a cunoscut pe fiecare în parte, ne-a făcut să ne cunoaștem între noi și apoi ne-a spus râzând: scrieți.

Evenimentul s-a încheiat cu un pachet mare de încredere pentru mine, susținere din partea celorlați colegi bloggeri de la care am primit încurajări și inimi deschise.

Despre Liv și despre experiența cursului cu aceasta aș putea vorbi la nesfârșit, dar eu spun să îi faceți o vizită, merită. Liviana Tane predă cursuri de professional writing, storytelling și creative content și găsiți orice informație despre toată tolba ei aici.

Ah, și încă ceva,

De vreti a erupe și voi prin scris, cum simt să erup eu adesea,

Las aici un drum de parcurs pentru a fi cât mai buni în și la scris, recomandat de maestrul Liv:

Misterul regelui- Stephen King
Meseria de romancier- Haruki Murakami
William Zinser- Cum să scriem bine
Derek Thompson- Creatorii de hituri
Omul care-și confunda soția cu o pălărie- Oliver Sacks
J.R. Moehringer- Dulcele bar
Lawrance Grobel- Arta interviului

* Evenimentul s-a desfășurat în cadrul sponsorului Cartier Hub (un loc pentru spus și creat povești), iar partenerii evenimentului au fost Techir și restaurantul Piața Negustorilor (apropo, divin ce pun oamenii ăștia în farfurie și recomand să serviți măcar o dată masa la ei).