Mic

Mami, e adevărat că oamenii mari au fost și ei mici?
Da, dragul meu, e adevărat!

Mami, e adevărat că atunci când erau mici, de oamenii ăștia zic, mai plângeau și ei, se supărau tare, se trânteau pe jos, se simțeau așa, neînțeleși și nu știau cum să zică? 
Așa e dragul meu, așa făceau oamenii mari când erau mici.

Mami, și e adevărat că oamenii mari când erau mici simțeau că cel mai mult îi iubesc pe mama și pe tata? Și poate și o jucărie sau încă una și că nu voiau să doarma fără ei, fără nici unul dintre ei?
Și asta e adevărat, să știi.

Mami, așa-i că-i adevărat și că oamenii mari au uitat cum e să fii mic? Și că nu te descurci mereu așa cum ar vrea un om mare? 
Cred că da, cred că e adevărat. Am uitat. Noi, ăștia mari, am uitat.

Mami, și e adevărat că au avut și oamenii mari jucării multe și prieteni și bunici care veneau la ei? 
Da, și asta e adevărat.

Și e adevărat că nici ei nu-și împărțeau mereu jucăriile?
Cred că d…

Și e adevărat că oamenii ăștia mari, mami, au avut și ei suflete mici? 
Da, și ei au avut suflete mici, mici.

Păi și dacă au avut suflete mici, cum s-au făcut mari? 
Păi, uite așa bine, prima oara omul mic a iubit-o pe mama lui, pentru că în ea a crescut. Apoi și-a iubit tatăl, pentru că alături de el a crescut. Apoi bunica, bunicul, prietenii, îngrijitoarea, câinele, pisica, doamna educatoare. Și uite cât de mare s-a făcut inimioara lui.

Și e adevărat mami, că după ce s-a făcut mare, omul mic s-a speriat? 
Nu, nu dragul meu. Nu s-a speriat. El a crescut, s-a făcut om mare și a știut cum să își crească și inima.

Inima lui e mare acum? Și nu s-a rupt? 
Ba da, uneori s-a rupt. A mai peticit-o, mai o cusătură, mai un lipici, mai o lustruire, c-așa cresc inimile mari.

Mami, inima mea e mică acum? 
Da, puiule, e mică.

Și tu cum încapi în ea? 
……………………………….

Credit foto: pngtree.com