Mamă dragă,

Aș vrea să-ți vorbesc despre 
Greutatea pe care o duce o femeie în sarcină, 
O burtică umflată, 
Picioare ce abia-și târă plumbul, neputerea de a face doi-trei pași în afara casei, căci pe dată te întorci înapoi, 
Grețurile ce te fac să scoți totul din tine până când te simți ultimul om de pe pământ, 
Și câte și mai câte-

Semnele ce te-au întristat, 
De pe coapse, de pe șolduri, 
Bubele de pe spate ce te-au făcut să-nchizi ochii și să-ncerci a nu plânge. 
Travaliul pe care ți-a fost greu să-l povestești și nici nu ai mai avut forța să încerci măcar a vorbi despre, 
Sfârcurile crăpate, sânii făcuți praf, 
Sângerările continue de care ți-era frică
Primul mers la toaletă de după naștere
Și toate emoțiile acelea ce se cruceau și loveau în tine ca-ntr-un haos:

Îți venea să iubești, 
să plângi, 
să urli de fericire, 
de nebunie, 
de extaz, 
de tristețe, 
de disperare
Și nu știai ce ți se întâmplă.

Sau poate ar trebui să-ți mai vorbesc și despre 
Nopți pe care nu o să le uiți niciodată, 
Plânsetul copilului tău pe care nu o să îl poți alina mereu și vei simți neputința
Și de el crescând și de tine, crescând o dată cu el.

Dragă mamă, 
Nu te speria,
Nu fugi,
Nu zice nu,
Nu-ți fie frică,
Nu va fi mereu așa. 
Nu te ascunde singură,
Pentru că nu mai ești singură de acum înainte și asta-i garanție sfântă pe toată existența ta.

Mamă dragă , 
O să-ți vorbesc despre
Cea mai frumoasă minune pe care ai făcut-o. 
Din mâinile tale.
Din pântecul tău. 
Din ochii tai.
Din părul tau. 
Din tot ce-i al tău ADN și suflet
AL TĂU.

O să-ți vorbesc despre 
Siguranța pe care o ai acum ca n-ai trăit degeaba în viața asta,
Pentru că ai creat viață.

O să-ți vorbesc despre acest mic om care ți-a devenit mare și ți-a acoperit sufletul 
Cu vorbele sale, cu visurile sale și cu nevoia lui de tine. 
Imensă. 
Pentru TOTDEAUNA.

Dragă mamă, este cea mai frumoasă nevoie pe care o poate avea un om de tine.

Este magie, poezie și dăruire.

Dragă mamă, habar n-ai cât de fericită o să fii la final.

Credit foto: pngtree.com