18 etaje
Azi, spune mami, fac 18 etaje.
Da! Azi puiul meu atât face. Un an și jumătate de când fericește pământul, casa noastră, camera mea, inima mea.
Tu crești. Te înalți. Te faci un zmeu,
Te duci în sus și-mi faci cu mâna
Descoperi lumi și uși
Deschizi, închizi
Prin iarbă, printre nori
Printre păsări, printre pești.
Tu crești. Eu rămân.
Mai frumoasă,
Mai bătrână, mai cu răbdare,
Mai cu uimire că te văd
Că știu că uite ce-ai ieșit,
De la etaj tu-mi faci cu mâna iară.
Mama, nu fi tristă, eu rămân cu tine
Te iau de mână, te duc unde vrei tu,
Te păcălesc c-o sărutare,
C-un ghemuit sub tine,
Hai, mama, nu fi tristă, eu cresc,
dar tot rămân!
Arată-mi mama
Cum să înalț zmeie,
Cum să nu rămân fără aripi,
Mi le-aș păstra mereu
Ca să te țin și pe tine, să te plimb,
Să te-nvăț să zbori…
E chiar plăcut, mămico,
Să atingi norii;
Să faci bulgări de nisip;
Să stai la soare cât vrei,
Să zbori pân’ la etajul 18.
18 etaje, mami:
Atât am urcat împreună
Știu mămico, zici c-a fost greu,
Eu-ți zic c-a fost doar joacă
De mână cu tine mi s-a părut
O nimica toată.
18 etaje mami,
În care am crescut,
pe care le-am vopsit noi amândoi
În curcubeu, în desene animate
În prinți și cavaleri,
În rochii și păpuși.
18 etaje, mamă de oțel,
Primele 12 te-au pus la grele încercări-
Dar acum te-nțeleg și eu și uite
că împreună le-am zburat pe celelalte 6.
18 etaje.
Tu crești. Eu rămân în spate .
Mi-arunc mâinile către tine, de m-ai lua în brațe!
Tu vii pe-un zmeu
Râzi, dinții îți strălucesc în raze,
Hai mami , zboară!
Mai tare! Și mai tare!
Tu crești. Eu rămân.
Tu zbori. Eu învăț.