Mă uit la tine și nu-mi vine a crede
Cât de frumos ești, cum ai crescut!
Că faci pași, alergi, dansezi,
Că respiri lumea într-o cameră de jucării;
Mă uit la tine și nu-mi vine a crede
Că din burtică, fărâmă din mine, te-ai rupt și-ai venit lângă mine –
Că ai fost puternic, mic cum erai,
dar tare ca bătăile unei inimi de mamă,
Că râzi, că plângi, că vii la mine să te-alin.
Mă uit la tine:
Copil din lumea celor fericiți,
Din poveștile celor care-și poartă umbrela pe sub curcubeie și prințese,
Copil dulceag, din miere și căpșuni,
Copil ce dai arome și parfumuri
Unui alai ce te aplaudă în basm!
Mă uit la tine și nu-mi vine a crede
Că tu vorbești cu mine, că-mi spui pe nume “mama” și-apoi cauți iubirea să mi-o silabisești –
Copil zburdalnic,
Copil cu stele-n mâini
Mi-ai luminat poteca!
Nu-mi vine a crede –
Atât ce m-am uitat la tine
Te-ai înălțat, mi-ai atins inima cu mâna,
Ai luat-o de acolo și-ai conturat-o în forme, cilindri și câte și mai câte cântecele;
Apoi ai lăsat-o să zboare,
îmi spuneai că-i avionul tău de hârtie.
Ne uitam unul la celalalt și nu ne venea să credem…
Că tu ești al meu, eu a ta,
Că tu mă iubești, eu te iubesc,
Că noi vom fi împreună mereu
și o să se zică despre noi într-o carte, cândva:
Au fost odată ca niciodată
O mamă și-un fiu…