Între mine și tine nu-i decât...un copil

Vino puțin. Vreau să vorbesc cu tine. Poftim? Da, cu tine.

Dacă te mai iubesc? Dar cine crezi că sunt?
Sunt tot eu, vie. Aceeași.

Între mine și tine nu-i decât…un copil.

Că nu-mi mai vezi părul desfăcut, pletele zburând a nepăsare-n vânt, asta știu.
Că pe coapsele-mi pe care altădată le atingeai cu fieru-n încins de patimă, s-au încrețit acum fire de carne strânsă, o știu și pe-asta.
Că de sânii mei lăptosi mâinile ți le ferești, crede-mă, da, și pe-asta o știu.

Că nu știi cum sa mă mai atingi. Sunt tot eu, femeia dinainte.
Că nu știi cum să mă mai iei în brațe. Sunt tot eu, copila ta nebună, cu o Otilie în mine.
Că uneori te uiți la mine a milă, crunt, și pe-asta am deslușit-o.

Că ai alege între a mă ocoli, între a ridica un zid din țâțânii de certuri și a lăsa baltă o mână de vorbe grele, da, iubit al meu, și pe asta am văzut-o.
Și încă mii de câteva simțite.

Că acum nu mă mai vezi la fel. De parcă nu-s tot eu.
Că acum, intrând în casă, vezi mereu același tablou. Rame neschimbate, obosite, ce-ar vrea poate, altă sticlă.

O mână pe umăr. Un sărut pe obraz. Altul după ureche. O atingere ca în vremurile de înainte.
Tu-mi zici că-s vremuri de apoi.

Dar tu, mă mai iubești?

Între mine și tine nu-i decât un copil. Făcut din amândoi și mult de noi iubit.

Eu la un capăt, tu la celălat, zilnic trăgând fiecare de frânghie și zilnic neajungând nici unul la celălalt.
Unde ai plecat? Mai stai puțin.

Nu vreau să plâng, să mi te plâng or să-ți cer ceva.
Între mine și tine nu-i decât un copil. Ce aș mai putea dori?

O mână de bani ar fi prea puțin. Și chiar și noi, așa cum am ajuns, așa cum suntem uite acum, am fi prea puțin. Unul pentru celălalt. Eu nu te mai văd fără el, tu nu mă mai vezi fără el.

Nimeni nu ne-a spus că un copil e ce avem mai sfânt, ploaia dintre noi neplânsă, aerul de respirat, mâinile de strâns și îndurat, nopți multe și mai multe de dragoste pierdute.

Eu știu că într-o bună zi, nu știu cum, dar cred c-o simt, ne vom alinia din nou. Copilașul, firesc, către alte lumi și suflete se va-ndrepta.

Între mine și tine va fi o umbră de copil, de care amândoi vom ține atunci cu dinții, inimile ni le-om scoate, să ni le legăm, cumva, de umbra cea rămasă.