De-a v-ați ascunselea

Pune ochii. Un, doi, trei! Nu trișa! Unuuu’… doi, trei… cine nu-i gata, îl iau cu lopata!
Ascunde-te, că vin! Unde te-ai dus?!
Pâș-pâș, tiptil, vin după tine…Nu te văd! Pe unde te-ai băgat?!

Te-ai ascuns de griji. De supărări, de încercări.
Te-ai ascuns bine de tot de gura lumii, de cin’ te-a judecat și arătat cu degetul.
Te-ai ascuns de șușoteli, de murmurări, de cuvinte ascuțite.

Știu. Ai vrea să rămâi pe viață în așa ascunzătoare. Să te găsească doar cei dragi, doar cel mic al tău. Acolo să vă cuibăriți.

Să vă ghiciți dorinte. Să-mpletiți un vis. Să-mbrățișați un râset de gropițe. Să-mbujorați iubirea dintre voi. Să făuriți un plan.

Poate o cabană undeva între munți uitată de natură.
Poate o mare cu delfini și-un cer cu pelicani al vostru.
Și ce v-ați mai dori? Poate niscaiva lichior de înțelegere, rom de dragoste, vin care să ajute să țină. Să țineți voi trei. Să durați. Să-mbătrâniți în doi cu copiii lângă voi.

Și ce să ceri mai mult de-atât? O ascunzătoare perfectă, într-o lume defectă. O pastilă fără contraindicații în spitalul acesta lumesc. Un ghiocel pe gratis unul pentru celălalt.

Ai face foc pentru voi cu banii.
Ai privi cerul stelar și ai vedea meteoriții.
Ai ști că lângă tine e tot ce ai mai bun, mai scump, nemuritor.
Familia. Ia-ți-o de mână. Fă-o mică. Ține-o în buzunarul de la inimă. Presează pe el, să se așeze ei bine acolo. Ține-i la căldură, înăuntru. În ascunzătoarea voastră.

Cucu-bau! Te-am găsit! Aici erai? Năstrușnic ești!
Te-ai pitit între ai tăi.

Unde-altundeva era mai bine?…

Cu soare și aer primăvăratic,
pentru că avem o familie,

K.